Eu şi politica religioasă

de

O alta parte a capitolului politică după ce ieri am scris despre poziţia mea actuală faţă de politica naţională este politica religioasă. Da, am spus bine, politica religioasă şi nu mă refer la curente ci la politici. Vreau să se înţeleagă bine de la început că nu am ceva anume cu regulile de funcţionare ale unor culte sau cu doctrinele lor, asta e altă treabă, eu mă refer acum la politică.

Nu o singură dată am văzut ieşiri în spaţiul public la adresa anumitor persoane din cultele religioase. Mult s-a mai scris pe bloguri despre migrări ale unor oameni de la un cult la altul, despre scindări ale unor biserici, despre candidaturi la şefia unor culte, despre adunări generale cu probleme şi multe alte subiecte sensibile. Am căutat să rămân în afara acestor discuţii şi să nu scriu pe blog nimic despre ele.

Citește mai mult

Eu şi politica naţională

de

Pentru că mi s-a cerut insistent, voi scrie câteva rânduri despre poziţia mea faţă de politică, în speranţa că voi fi înţeles. Dar chiar dacă nu voi fi înţeles tot nu e bai mare. Deocamdată nu mă voi schimba oricât de insistenţi ar fi unii.

Am luat contact cu politica la un nivel primar, bazal, pe vremea FSN-ului. Pe atunci eram „un plod fără chip” în ale politicii şi nu înţelegeam mai mult decât vedeam. Nici acum nu mă pot lăuda că înţeleg prea mult şi nici nu mă zbat să înţeleg. Totuşi la acea vreme am auzit şi eu despre politică şi mi se părea o chestie tare ciudată şi inutilă. Ulterior am mai crescut niţel şi a început să mă prindă şi pe mine „specializarea” în politică naţională şi internaţională, ca pe mai toţi românii de altfel. Eram tare convins că ştiu destulă politică încât să fiu primar sau senator. Ceea ce emiteam, cu o seriozitate de analist politic, credeam că poate apărea la TV alături de marii comentatori politici fără probleme. Ce mai, ca şi mulţi dintre voi, credeam că văd mult mai bine politica decât preşedintele, primul ministru sau alţii din funcţii din astea… da m-am vindecat.

Citește mai mult

Unde eşti?

de

În citirea din Scriptură de săptămâna trecută mi-a trecut privirea şi peste întrebarea adresată omului  în grădina Eden de către Dumnezeu: „Unde eşti?” De câteva zile mă frământă întrebarea aceasta şi mă urmăreşte pentru că într-un fel sau altul este adresată fiecărui om, inclusiv mie. Dorinţa lui Dumnezeu este să realizăm unde ne aflăm pentru că fără asta nu vom putea niciodată să ştim dacă mergem în direcţia bună.

Pentru orice călător e vital să ştie unde se află, dacă vorbim despre soldaţi de exemplu e crucial să îşi ştie poziţia, la avioane sau vapoare iarăşi e cel mai important lucru să se ştie unde se află. Sâmbătă un avion a dispărut de pe radare undeva deasupra Vietnamului. Nu mai ştie nimeni nimic despre el, asta înseamnă foarte posibil, moarte. Dacă un avion dispare de pe radar şi nu mai este văzut, nu se mai ştie poziţia sa atunci nici salvarea acelor oameni nu mai este posibilă.

Revenind la întrebarea lui Dumnezeu pentru om, deci şi pentru noi vedem că are o componentă crucială, primordială şi altele secundare. Una de care ţine salvarea noastră şi altele de care ţine buna noastră vieţuire în viaţa aceasta. Iată câteva întrebări esenţiale începând cu cea mai importantă?

Citește mai mult

O combinaţie fatală

de

Acum iarăşi o să par conspiraţionist şi pesimist dar risc totuşi şi astăzi. Vreau să scriu câteva rânduri despre combinaţia fatală în sens real dintre alcool, droguri, televizor şi eutanasie în încercarea de a trage un semnal de alarmă cu privire la un scenariu periculos.

Nu am studiat foarte mult istoria să văd dacă există o tendinţă de epurare socială şi înainte de Hitler de aceea voi face referire doar la aceea la început. Hitler, sau cei din spatele său, au considerat la un moment dat că ar trebui să rămână pe pământ doar o rasă pură de oameni respectiv arienii. În acest sens s-au făcut experimente crude şi sângeroase, au primit mână liberă „cercetătorii” să facă experimente pe oamenii din lagăre cu scopul de a găsi şi perfecta o rasă pură. Ideea că arienii erau o rasă pură nu a fost a lui Hitler ci a fost preluată de acesta şi folosită în campania care avea să îl propulseze ca preşedinte şi mai apoi a încercat să elimine „non arienii”.

Dacă credeţi că toată grozăvia asta s-a terminat vă înşelaţi. Şi astăzi se vorbeşte foarte mult despre numărul prea mare de locuitori ai Pământului, de rezervele tot mai puţine de hrană şi apă, de rase de oameni needucabile etc. Şi astăzi unele cercuri de oameni sunt preocupate de reducerea populaţiei şi de modalităţi prin care să nu ne mai înmulţim atât de mult. În acest sens se desfăşoară campanii agresive sau invazive de promovare a contracepţiei, de sterilizare a femeilor în unele ţări, de legalizare a avorturilor în altele, de sterilizare a bărbaţilor prin diferite substanţe cu care de obicei se tratează apa şi multe alte acţiuni ştiute sau neştiute încă.

Citește mai mult

8 Martie – Ziua cui?

de

Trebuie să recunosc că am un deficit în a mă „calibra” cu tot ce se întâmplă pe 8 martie. Deşi am un respect profund pentru fiinţa umană care mă determină şi să fac activităţi pentru salvarea şi restaurarea demnităţii şi respectului, ceea ce se întâmplă pe 8 Martie mă ia prin surprindere. Lucrul acesta nu îl spun cu ironie ci cu sinceritate. Iată de ce nu simpatizez aşa de tare cu această zi.

8 Martie nu e în realitate ziua femeii. Cu unele excepţii e o mare făţărnicie. Bărbaţi, care nu respectă femeile tot anul, le fac declaraţii „şocante”, le cumpără flori (care a r trebui să ţină până la anul pe vremea asta sau până la ziua lor de naştere in cazuri mai fericite), le cumpără cadouri şi implicit „normal” se aşteaptă pentru „efortul” făcut să primească o porţie „binemeritată „ de sex în acea seară. Femeia nu se respectă doar o zi pe an, respectul pentru fiinţa umană ar trebui să se manifeste şi să fie vizibil permanent.

8 Martie e mai mult ziua bărbatului. Da, spuneam şi mai sus, bărbaţii au „măreaţa aşteptare” ca pentru floarea, urarea şi eventual cadoul oferit să primească aprecieri, laude şi mai ales acces la trupul femeii. În general, deşi există excepţii, 8 Martie e mai mult ziua bărbatului.

Citește mai mult

Sunt descurajat – Ce să fac?

de

La această întrebare cred că am putea răspunde în multe feluri. Fiecare din noi a fost descurajat, unii şi-au descoperit cauzele descurajării, alţii nu dar când eşti „la pământ” parcă nici un îndemn sau motivaţie nu mai sunt eficiente. Unul din elementele care ne lipseşte când suntem căzuţi în descurajare e tocmai dorinţa de a ne ridica şi de a continua. Uneori şi din răzbunare faţă de noi stăm acolo, pentru că vrem în acest fel să ne pedepsim, alte ori rămânem acolo din cauza epuizării. Sunt cazuri în care căzătura e aşa de mare încât apare o formă de şoc şi avem nevoie de timp ca să ne repoziţionăm. Oricum, să te ridici din descurajare e un semn al maturităţii psihice, spirituale şi fizice.

Ce putem face în descurajare pentru ca să ieşim repede de acolo? Cum să ne comportăm pentru a putea să continuăm viaţa, proiectele, relaţiile etc? Iată câteva lucruri importante pe care voi va trebui să le aranjaţi în ordinea corectă şi să le completaţi cu cele care vă vin vouă în minte:

Citește mai mult

Cum prevenim descurajarea

de

După ce ieri am analizat cauzele descurajării şi am enumerat câteva dintre ele, astăzi vreau să privim la metode de a preveni descurajarea. Prin aceasta nu spun că putem să evităm în totalitate aceste trăiri sau că ele sunt duşmanul nostru numărul unu, ci că avem datoria să prevenim acolo unde se poate sau să le ameliorăm în intensitate în unele cazuri. Cred că o viaţă fără descurajări pe acest pământ nu e posibilă, avem nevoie de eliberare de acest ”trup de moarte” pentru a nu mai experimenta descurajarea.

Ca să identificăm corect ce ne descurajează ar trebui să vedem neapărat şi ce ne încurajează, care e mecanismul prin care prindem curaj şi elan. Care sunt factorii motivaţionali ai vieţii? Ce „ne pune la treabă”? Existenţa unor exagerări sau erori în procesul decizional ne poate arunca uşor în descurajare şi tot elanul pe care l-am avut la pornire ne devine o imensă povară când nu ne propulsează ci ne stă deasupra. E ca şi cum nu ai sta pe motocicletă la cross, cazi şi motocicleta stă pe tine. Poate e bună, e de firmă, are mulţi cai putere, are benzină dar îşi devine o povară imensă.

Iată câteva din lucrurile sau acţiunile care pot preveni descurajarea. Nu au o ordine anume ci doar sunt enumerate.

Citește mai mult