Criza de slujitori

de

Nu  este deloc o noutate că bisericile locale neoprotestante din ţară duc lipsă de slujitori sau măcar sunt în deficit. E foarte cunoscut fenomenul „bisericile de pe sate” sau cel nepotrivit numit „misiunea de pe sate” dar chiar şi în bisericile mari cu excepţia oraşelor universitare şi a altor câteva,care au aflux de oameni tineri pentru studii sau muncă, au un deficit de lucrători şi mult mai greu ca înainte se „angajează” oamenii în lucrare. Cu alte cuvinte vrem sau nu vrem, avem de a face cu un deficit al oamenilor care să lucreze şi asta e o realitate care nu se poate contesta care are ca rezolvare câteva variante. Mă voi referi doar la unele din ele pe care le consider riscante datorită efectului pe care mai devreme sau mai târziu îl vor avea. Ce opţiuni are biserica în faţa crizei de oameni?

Să admită criza de slujitori şi să acţioneze în consecinţă.

Asta ar însemna o stare sinceră înaintea lui Dumnezeu cu această dilemă dar şi paşi practici în vederea conceperii de strategii cu privire la viitorii slujitori. Duhul lui Dumnezeu va lucra şi va da viziune celor care stau înaintea lui Dumnezeu pentru lumină în acest sens. O biserică fără strategie la acest capitol, chiar dacă efectele sale se vor vedea doar după mulţi ani, e condamnată la următoarele variante omeneşti sau la aşteptarea unui miracol din partea lui Dumnezeu, miracol pe care multe biserici îl aşteaptă şi nu mai vine, nu vine pentru că deşi Dumnezeu face minuni El ne vrea lucrători împreună cu El. Asta e varianta pozitivă, cea mai bună. Dar mai există încă minim trei variante „de urgenţă” care nu sunt tot aşa de fericite.

Citește mai mult

Şi cei mari au voie să greşească

de

Uneori uităm că oamenii mari sunt oameni în primul rând şi parcă aşteptăm să fie perfecţi iar când aceştia cad, grşesc sau păcătuiesc devenim judecători foarte îndârjiţi. Toată lumea ridică în slăvi un om care face performanţă în sport sau în orice alt domeniu, dar aproape toţi cei care îl apreciază devin critici dacă acel om ratează. Uneori se stârneşte o aşa de mare adversitate, încât, unii din oameni, din eroi naţionali devin duşmani naţionali.

Pe calea credinţei fenomenul e similar. Oameni mari ai credinţei, oameni care chiar sunt implicaţi în lucrare au interdicţia, de la noi, de a greşi şi dacă cumva o încalcă suntem în stare să îi eliminăm, să îi  masacrăm. Dacă ne-ar pune Dumnezeu portari la rai cu siguranţă nu i-am lăsa să intre. Am vrea ca tot alţii să lucreze şi să facă performanţă şi e confortabilă poziţia de judecător de pe bancă. Ne place să fim criticii a tot ce se întâmplă prin biserică şi mai ales să fim cei consultaţi dacă cineva calcă greşit. Atunci simţim că avem multe de spus, simţim că suntem cea mai autorizată voce care trebuie musai întrebată. Avem aşa un sentiment că devenim dintr-o dată cea mai necesară voce în acea situaţie.

Citește mai mult

Fiecare om este important şi valoros

de

Nu îţi trebuie mult să constaţi în biserici un complex ciudat de lipsă de semnificaţie şi valoare. Priveam acum trei săptămâni la feţele oamenilor din biserică profitând de poziţia mea bine mascată după amvon şi până am început mesajul am fost preocupat de citirea feţelor oamenilor din biserică. Cei mai mulţi erau pierduţi în gânduri, dincolo de fruntea lor erau poate mii de gânduri şi bătălii dar  m-a captat gândul că e posibil îl căutăm pe Dumnezeu greşit. Gândul acesta mi-a trimis ca un curent prin tot corpul şi m-a făcut să mă cutremur.

Fiecare din noi avem anumite credinţe despre Dumnezeu în funcţie de religia în care am fost convinşi să rămânem, dar oare sigur acea religie prezintă un Dumnezeu real şi adevărat? Sau dacă e aşa, este prezentat Dumnezeul adevărat, suntem lăsaţi să îl atingem, să îl avem pe acel Dumnezeu? Oare câţi dintre cei prezenţi în biserici pot vorbi deschis şi fără dubii de o relaţie personală reală cu Domnul Isus Hristos şi câţi au o relaţie „la comun” cu acea biserică care lor li se pare cea mai bună?

Citește mai mult

Vă doresc destul

de

Mi s-a întâmplat să aud un schimb de cuvinte între o mama si fiica ei în ultimele momente ale despărțirii pe aeroport. Tocmai se anunța plecarea. Lângă poarta de securitate, s-au îmbrăţişat și mama i-a spus “Te iubesc și îți doresc destul ! ” Fata, zâmbind, i-a răspuns: “ Viața noastră împreună a fost mai mult decât destul. Dragostea ta a fost tot ce mi-am dorit vreodată. Iți doresc deasemenea destul, mama ! ”

S-au sărutat și fiica a plecat. Mama a făcut câțiva pași înspre fereastra lângă care mă așezasem. Cum stătea acolo în picioare, puteam să văd că o înecau lacrimile. Aș fi vrut s-o îmbărbătez cumva, dar nu puteam să intru în intimitatea unui om străin. Ea a deschis conversația întrebându-mă: “ Vi s-a întâmplat vreodată, să vă luați rămas-bun de la cineva, știind că îl vedeți pentru ultima dată ? ”
“Da, mi s-a întâmplat.” i-am răspuns. “ Scuzați-mă ca vă întreb, dar de ce credeți că acesta a fost un rămas-bun pentru totdeauna?
“Sunt bătrână, iar ea locuiește foarte departe. Mă aşteaptă momente grele înainte și realitatea este că următoarea ei întoarcere aici va fi ca să mă ducă la groapă.” spuse ea.

Citește mai mult

Dorinţa de a cunoaşte

de

Nu e o noutate pentru nimeni dorinţa lăuntrică a fiecărui om pentru cunoaştere, ieri vorbeam despre curiozitate în termeni de atenţionare dar curiozitatea nu are doar componenta negativă spre care suntem aşa de tentaţi ci şi una pozitivă pe care am face bine să o explorăm. Curiozitatea a făcut pe om să descopere, să inventeze, să exploreze, să caute, să încerce şi să evolueze. Dacă ne-am folosi de curiozitate în scopuri bune cred că am putea realiza infinit mai multe lucruri constructive.

Este adevărat că şi curiozitatea negativă a descoperit lucruri interesante şi benefice şi aici intrăm pe un teritoriu de etică. Cele mai multe din descoperirile psihologiei de exemplu s-au făcut folosindu-se oamenii în moduri care astăzi ar fi considerate scandaloase. Atunci nu exista un cod etic în cercetare în forma actuală aşa că e de discutat cât de corect sau nu este să fim curioşi şi în sensul negativ. Se pare că primilor oameni nu le-a fost benefică descoperirea pe care au făcut-o în acelaşi trend.

Curiozitatea este sau poate fi benefică atunci când:

Citește mai mult

Curiozitatea a ucis pisica

de

Ceea ce văd în ultima perioadă prin reţelele de socializare (în special Facebook) mă determină să scriu aceste rânduri, aşa de prevenţie pentru toţi care citiţi. Curiozitatea pentru lucruri „nesfinte” a făcut pe unii din amicii de pe facebook să apară în situaţii stânjenitoare. Profilele unor oameni faini au fost folosite de un virus să se propage. Din curiozitate oamenii au dat clic pe glume nesărate ca să le vadă, sau pe clipuri cu diferite domnişoare, sau cu Becali eliberat, sau cu femeie mâncată de urşi etc şi astfel a apărut pe profilul lor că s-au uitat la acele materiale şi că le-au recomandat.

Baiul e că habar nu aveau că după ce au privit pe profilul lor stătea îndemnul de a vedea „cel mai sexy mod de a face pizza” sau tot felul de glume porcoase. Am dat aseară 14 telefoane să le spun unora dintre apropiaţi să-şi verifice profilul dar cazurile au fost mai multe. În fine, fiecare se uită la ce vrea şi nu condamn pe nimeni pentru asta, dar remarc în noi o curiozitate pentru lucruri fireşti mai ales spre cele din sfera sexualităţii şi profitând de asta vreau să meditez puţin asupra acestui lucru.

Citește mai mult