An: 2013

Cum să placi partenerului de viaţă

de

Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora. Romani 15:2

În ultimele două scrieri am încercat să motivez soţii şi soţiile să placă unii celorlalţi având ca motivaţie sfaturile oferite de Pavel corintenilor în care aborda şi aceste adevăruri: soţia se îngrijeşte să placă soţului cu prioritate faţă de slujirea Domnului şi respectiv soţul se îngrijeşte să placă soţiei lui tot cu prioritate faţă de slujirea Domnului. Asta desigur nu e o obligaţie dar Pavel o remarcă ca o stare firească şi normală a lucrurilor. Mai mult, recomandă în scrisoarea trimisă lui Timotei, ca cei ce vor să slujească să fie în stare să-şi cârmuiască bine casa, copiii şi să fie cumpătaţi, înţelepţi şi blânzi. Iau recomandările acestea ale apostolului Pavel ca atare şi cred din toată inima că un om care vrea să-l slujească pe Dumnezeu trebuie să fie unul care are o relaţie bună cu soţia sa şi cu copiii dar şi cu oamenii din jur. În caz contrar slujitorul primeşte recomandarea să lase darul la altar şi să-şi rezolve problemele relaţionale.

Dumnezeu în înţelepciunea Sa a realizat că noi oamenii vom fi foarte uşor provocaţi să rămânem multă vreme”neplăcuţi” partenerului de viaţă şi cumva ne obligă să ne rezolvăm problemele, ca să putem trăi o viaţă de cuplu frumoasă, profitând de toate binecuvântările pregătite de Dumnezeu pentru relaţia de căsătorie. E adevărat că stilul de viaţă pe care îl avem ne forţează spre o neglijare a partenerului de căsătorie şi ne provoacă intens pentru a munci, a ne separa şi mai ales pentru a fi individualişti şi egoişti. Nu mai este la modă să te căsătoreşti, asta ar însemna să te oferi altcuiva pentru toată viaţa. Este mai ok să trăieşti cu un partener câtă vreme te înţelegi cu acesta apoi să cauţi pe altcineva.

Citește mai mult

…să placă bărbatului ei

de

„iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.” 1 Corinteni 7:34

Desigur că nu doar bărbaţii sunt vizaţi de Pavel în scrisoarea adresată corintenilor ci şi femeile. Ieri primisem pe mail unele aprecieri „că le zic bine bărbaţilor” dar astăzi voi încerca să abordez şi latura cealaltă, latura feminină a cuplului. Un lucru pe care ţin să-l precizez e că nu doresc nicidecum să aprind sau să întreţin un conflict al dovezilor de acuzare în familie. Ceea ce scriu se vrea a fi serios, cel puţin pentru mine, sunt semnale de alarmă pe care le trag pentru mine şi pentru cei care mai vor să ţină cont. Nicidecum nu sunt pietre numai bune de aruncat în partener, pentru a face un  scor mai bun. Deci ieri am vorbit despre domni, azi despre doamne iar mâine vorbim despre amândoi.

Procedurile nu diferă mult de ale bărbaţilor în perioada de curtare, doar că unele din ele sunt mult mai intense. Orice femeie curtată se simte foarte bine, se simte flatată, importantă şi îi place această stare, de aceea caută să placă celui care o curtează. Oglinda devine un accesoriu indispensabil şi foarte folosit, este atentă la orice urmă de umbră de pe faţă, alege cu mare greutate rochiile sau hainele folosite pentru întâlnire, visează mult şi anticipează ce se va întâmpla la întâlniri (se pare că oricum femeile visează mai mult decât bărbaţii) luptă din greu cu emoţiile ce le cuprind. La întâlniri sunt atente la toate detaliile, fac anumite gesturi de efect, cum, ar fi celebrele: trecerea mâinii prin păr, joaca cu o şuviţă de păr, priviri şăgalnice, vorbe şoptite şi câte şi mai câte mici gesturi ajutătoare. Îngrijirea corpului, a părului, a hainelor sunt sfinte pentru o femeie îndrăgostită şi nu-i dă prin cap nici o secundă să iasă din casă în prezenţa iubitului nearanjată ca să nu spun nemachiată, fardată, pudrată, parfumata etc.

Citește mai mult

…. să placă nevestei

de

Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. 1 Corinteni 7:33

Realitatea traiului zilelor noastre și realitatea vieții de biserică actuale și mai ales tema abordată zilele trecute despre slujire și acordul partenerului pentru asta, m-au făcut inevitabil să meditez și la aspectele acestea foarte delicate ale relației de căsătorie. Pavel le scrie corintenilor, în încercarea sa de a îi învăța câte ceva despre viața de credință, multe instrucțiuni însă unele din recomandări sunt legate de căsătorie. Nu voi aborda spectrul larg al situației în care se aflau corintienii la începutul vieţii lor de credință, ci unul specific al priorității, considerate oarecum logice, fireşti,  de a plăcea soției, iar mâine vom privi la latura cealaltă, despre prioritatea soției de a plăcea soțului.

Dacă o luăm încet, la pas, de când se înfiripă relația de dragoste observăm lejer, că unul din cei mai importanți factori pentru îndrăgostit este să placă iubitei sale. Pentru a plăcea iubitei face multe lucruri, unele din ele normale, altele extraordinare și uneori unele mincinoase doar, doar să placă acelei femei pe care dorește să o cucerească. Asta înseamnă în primul rând o grijă deosebită la igiena sa personală și a hainelor pe care le poartă dar și o îngrijire privitor la aspect („pe vremea mea” semnul era că se dădeau băieții cu gel de păr), alegerea vorbelor cu grijă, punctualitatea la întâlnire, alocă timp generos iubitei sale, poate prea generos, unii se pocăiesc subit, alții își atribuie chiar recorduri care l-ar face invidios și pe un pilot de formula 1 sau pe un luptător de K1. Se consumă litri buni de parfumuri, se epuizează și oferta aia aiurită cu mii de SMS-uri de pe telefonul mobil chiar dacă anterior din 2000 rămâneau nefolosite toate, se duc și bănuții mult mai repede pentru că e nevoie ba de un suc, ba de o prăjitură sau de vreo masă romantică pe undeva.

Citește mai mult

Slujire cu cântec (II)

de

Ieri doar am zgâriat puţin pe coaja problemei, astăzi cred că nu voi reuşi mai mult decât o nouă zgârietură, dar măcar să-mi pun întrebări îmi permit, dacă voi afla şi răspunsuri vom vedea.

Slujirea în conceptul larg, popular este egală cu implicarea în activităţile bisericii deşi nu e corect denumită cred eu. Însă toţi care fac ceva pe la biserică sau pentru aceasta pretind că slujesc. Dacă am privi în alte religii vom vedea că slujirea are de a face doar cu slujbele religioase oficiate de un „şcolit” în domeniu. La noi la pocăiţi, probabil pe baza versetului din FA 6:2 Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. Oamenii numesc slujire cam tot ce se face în cadrul programelor sau extra programelor bisericii.

În mod normal, la o funcţionare corectă a trupului pe principiul trupului, fiecare ar trebui să-şi aducă aportul prin puţina sa implicare. În asemenea situaţie, puţine ar fi cazurile in care unii ar trebui „să pice în nas” de la osteneală cum există cazuri acum. Dacă am funcţiona pe principiile lăsate de Dumnezeu, ecuaţia deja ar avea rezolvare. Din păcate nu este aşa, din păcate „slujitori” sunt tot mai puţini şi tot mai puţin pregătiţi şi chemaţi la asta.

Citește mai mult

Slujire cu cântec (I)

de

De ceva vreme mă preocupă intens gânduri legate de slujirea în biserică. Unele sunt de la mine pentru că mă confrunt cu anumite aspecte, altele sunt de la clienţii care vin la consiliere, iar despre unele am auzit doar sau le intuiesc.  Per ansamblu este vorba despre slujirea în biserică pe care o facem unii din noi bărbaţii şi despre situaţia pe care o lăsăm acasă când plecăm în slujire. E vorba şi de relaţia de zi cu zi cu soţia dar şi de frustrarea pe care o generăm uneori când plecăm deşi ea ar dori să nu plecăm.

Angajarea în slujire este o decizie majoră în viaţa omului şi de multe ori ea se produce doar cu vremea nu printr-o analiză serioasă. Unii au apucat să citească psalmi prin biserică  de copii şi  tot s-au dus… fără a exista un moment al analizei şi dedicării în slujire în mod deplin conştient. Între timp s-au căsătorit însă pentru că erau pe linia asta i-au dat înainte, că na, are onoare sora să ia un predicator de bărbat. Nu toate femeile îşi doresc însă ca soţul lor să slujească sau să predice, unele ştiu asta dinainte de nuntă, altora nu le convine după aceea. Slujirea înseamnă timp mai puţin acasă cu nevasta şi copiii şi nu toate soţiile sunt foarte indulgente la capitolul acesta.

Săptămâna trecută am vizitat un frate care îmi este drag tare dar care e spre sfârşitul alergării, deci şi  a slujirii şi am discutat despre slujire, despre oameni care slujesc şi despre dedicarea slujitorilor. Printre altele a spus ceva de genul: „Pe mine soţia nu m-a oprit niciodată să mă duc. Dacă a trebuit să plec la 2 noaptea am plecat fără să mă oprească.” Avea lacrimi în ochi când spunea asta şi se vedea recunoştinţa pe care o purta soţiei pentru asta. Mie mi-a dat de gândit şi de vreo săptămână o tot frământ să găsesc o poziţie corectă.

Citește mai mult

Uite dragostea, nu e dragostea

de

Ieri, pentru că trenul întârzia, ca de obicei, am scos căştile şi le-am înfipt în urechi şi căutam un loc cât de cât cald undeva. Am pornit un post de radio şi ascultam. Nu mi-a trebuit mult ca mintea mea să primească materiale de meditare. Rula o melodie de genul „Dragoste, n-ai unde să găseşti, n-ai unde să-ntâlneşti”. De celelalte melodii nu mă întrebaţi pentru că mintea mea deja alerga în viteză să facă conexiuni cu mii de alte cuvinte şi idei „depozitate” prin creierul meu.

Ciudat e că undeva, războiul major se dă între a fi dragoste şi a nu fi dragoste. A iubi şi a nu iubi. Deşi este foarte mult cântată, scrisă, declarată, dorită, evocată, chemată şi simulată, dragoste este tot mai puţină.  Mă refer la dragoste altruistă, sănătoasă. Şi când spun asta mă uit atent la mine să nu fiu unul din cei care are universul limitat şi să generalizez ceea ce simt eu.

Dragostea a fost şi este duşmanul comerţului, duşmanul companiilor mari, duşmanul păcatului, duşmanul egoismului, duşmanul războiului şi în definitiv duşmanul răului. Oamenii mari ai lumii au căutat de multă vreme şi caută şi acum să elimine dragostea dintre oameni şi pentru că nu au reuşit cu forţa acum încearcă folosind surogate cum ar fi libertatea robitoare şi sexul ca substituient al dragostei.

Citește mai mult

În limitele normale

de

Scriptura spune că toate îşi au vremea lor şi că toate lucrurile sunt bune la vremea lor. Asta e valabil şi la capitolul excitaţie din viaţă. Indiferent care sunt zonele sau capitolele excitate, indiferent de cât de plăcută este excitarea şi rămânerea în acea stare, indiferent de ce vor alţii cu viaţa noastră noi trebuie să ştim că fiecare stare sau lucru îşi are vremea sa. Asta înseamnă că mă opresc chiar dacă televizorul vrea să-mi excite simţurile din punct de vedere sexual. Îmi dau seama că asta nu duce la bine, rămânerea sub influenţa excitanţilor sexuali va face viaţa grea oamenilor pentru că stimulii acţionează aproape permanent: tv, muzică, filme, reclame, energizante, comportament colegi etc iar excitarea respectivă nu poate fi concretizată sau finalizată în mod corect asta ducând fie la frustrare, tone de frustrare, fie la aventuri, diminuarea valorilor si regulilor, limbaj vulgar etc.

Cu alte cuvinte excitarea e bună doar la locul şi timpul potrivit şi rămânerea permanentă în excitare este dăunătoare şi obositoare şi poate da: oboseală, stres, boli endocrine, dependenţe şi chiar boli mintale ca să nu mai spunem de cazurile în care oamenii mor sub influenţa excitanţilor, fie ei băuturi energizante sau în cazuri extreme droguri. Noi oamenii nu am fost construiţi să fim în sarcină non-stop. Avem limite şi orice împingere a limitelor fizice se face progresiv, prin exerciţiu şi muncă nu prin forţarea organismului sau prin amăgirea lui.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.