An: 2013

O excitaţie dureroasă şi dăunătoare

de

Continuăm discuţia de ieri în care am enumerat câţiva din excitanţii din viaţa noastră şi voi încerca să privesc asupra altora, de care nu am amintit ieri, dar mai ales asupra efectelor şi posibilelor soluţii la o astfel de problemă. Spun problemă pentru că peste o anumită limită, deşi plăcută, excitaţia este dureroasă, stresantă şi dăunătoare.

Mai vreau să vorbesc acum despre excitantul numit socializare online. Este un excitant artificial bazat pe un gust real în cantitate mică, dar puternic amplificat de „potenţiatori”. Socializarea online ţine oamenii excitaţi în permanenţă, oameni care pun totul pe facebook sau urmăresc „feedul” mereu să vadă ce este nou sau câte „like-uri” au primit. Excitantul acesta e foarte puternic şi crează dependenţă cam pe aceeaşi matrice ca jocurile de noroc, care sunt unele din cele mai dificile de vindecat dintre dependenţe. Recompensele mici şi neaşteptate (cu like-uri) îi face pe oameni să revină mereu şi mereu. Ei vor simţi o stare de bine dar şi o oboseală ciudată şi se vor plânge de lipsa timpului şi de plictisul vieţii şi socializării reale, în societate sau la biserică.

Acum, un capitol neapărat de abordat pentru mine este excitarea şi biserica. Poate vi se pare o asociere ciudată sau nepotrivită dar vă rog să citiţi de ce le-am asociat.

Citește mai mult

O viaţă excitată

de

La început nu a fost aşa… şi când spun asta nu devin nostalgic, nici nu trăiesc în trecut ci doar aleg un punct de comparare. Viaţa avea un curs sănătos cu alimente sănătoase, cu sentimente sănătoase (sau mai sănătoase ca acum) cu priviri mai curate şi cu inimă mai curată. E clar că păcatul avea să întineze tot mai mult din rasa asta umană şi efectele sale să fie tot mai greu de descâlcit.

În ultima perioadă excitaţia este o stare aproape permanentă. Ca definiţie excitaţia este provocarea (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) sau punerea în acţiune a unui organ sau celule sau provocarea unei senzaţii sau stârnirea unui sentiment. Deci excitaţia e provocarea, acţionare dacă vreţi. E adevărat că oamenii cunosc cel mai practic şi la îndemână excitaţia sexuală, pentru că sub această denumire e cunoscută starea de pregătire a corpului şi minţii înainte de sex, însă excitarea în viaţa noastră nu are doar această componentă. Deci când vorbesc despre excitare nu mp refer doar la sex ci şi la alte capitole.

Astăzi se consumă cantităţi uriaşe de excitanţi, fie că sunt gusturi, imagini, sunete, atingeri, fie că sunt interni sau externi, fie că sunt mentali sau fizici omenii consumă cantităţi uriaşe de excitanţi. Iată câteva situaţii:

Băuturile energizante. Ele nu se bazează pe aducerea de energie în corp, ci pe păcăl

Citește mai mult

Cumpărăturile din alt unghi

de

Am scris zilele trecute despre efectele consumismului în viaţa oamenilor. Scrierile mele nu au făcut decât să dezvelească foarte puţin despre acest fenomen, suficient însă pentru a porni alarma, zic eu. Nu contează religia se pare şi nici cantitatea de bani deţinută şi cheltuită, regula este să cheltuim tot ce câştigăm dar şi peste ceea ce deţinem deja. E clar că e un mod tare păgubos şi robitor de a administra banii acesta şi mai ales, obiceiul de a tot face credite unde robia este garantată. E cumva ilogic să mănânci acum cartofii pe care îi vei planta peste 7 ani. Nici un ţăran sănătos la cap nu ar răspunde unei astfel de solicitări. E adevărat că există şi cazuri disperate în care oamenii se împrumută pentru a nu muri sau pentru accidente care au avut loc, dar acestea sunt excepţii.

Probleme majoră aici este condiţionarea pe care am acceptat-o din partea sistemului şi această condiţionare nu poate fi eliminată uşor, ci printr-o educare sănătoasă, cu principii bune. În acest moment toată societatea se bazează pe consum şi dacă vrei o alternativă nu găseşti una omenească, chiar dacă par bune la început ele tot acolo duc. Singura alternativă corectă, eficientă şi fără ascunzişuri la această problema e schimbarea mentalităţii faţă de bani prin raportarea la Dumnezeu şi prin ajutorul lui Dumnezeu.

Citește mai mult

Prizonieri în magazin

de

Spuneam ieri în meditarea despre – fericirea de a cumpăra – că doar am zgâriat coaja problemei şi încerc azi, nu să lămuresc problema, ci să mai arunc puţină lumină asupra problemei, pentru a scoate în evidenţă că acolo, acoperit bine, se află o reală problemă a noastră care trăim în postmodernism. Acolo, ascunsă bine, se află o condiţionare socială, care ne-a fost  şi ne este „inoculată” prin diverse mijloace specifice condiţionării.

În timpul prezent mersul la magazine fericeşte pe mulţi. Şi pe cei care au bani mulţi, şi pe cei care au bani puţini. Când intri în magazine în care totul îţi este la dispoziţie, poţi atinge orice, poţi privi orice produs şi chiar îl poţi proba în linişte, când muzica din difuzoare e plăcută pentru urechi, când personalul este foarte amabil cu tine, când este marfă multă ca să ai de unde alege, când magazinul e imens şi are produse din toate domeniile, când vezi că în căruciorul tău se adună multe şi tu îl împingi spre alte şi alte produse, când ambalajele sunt foarte bine realizate şi mai ales când pe produse mai scrie „2 în 1” sau „promoţie” sau „reduceri” sau „lichidare de stoc”, şi când mai ai şi bani suficienţi să plăteşti toate cumpărăturile pe care apoi le împingi cu căruciorul spre maşina ta aflată în imensa parcare a magazinului, nu ai cum să nu fii fericit, creierul tău va ordona secreţia de dopamină pentru că atmosfera întruneşte toate condiţiile programate pentru fericire şi bună dispoziţie.

Poate unii din voi ştiţi de experimentul lui Pavlov cu câinele. Acel câine saliva de fiecare dată când venea ora mesei. Ceea ce a descoperit Pavlov avea să devină mai târziu material foarte util pentru cei care se ocupă de marketing. Mulţi au profitat de procesele condiţionale descoperite de el , pentru a produce reflexe condiţionate. Cu alte cuvinte, dacă descoperim ce le face plăcere oamenilor îi stimulăm acolo de fiecare dată când cumpără pentru a trăi o stare de fericire şi deci pentru a reveni în magazin.

Citește mai mult

Fericirea de a cumpăra

de

Trebuie să recunosc că mi-a schimbat ideea de meditaţie o fotografie văzută pe internet în dimineaţa asta pe care o voi ataşa meditării mele. E vorba de plăcerea de a face cumpărături şi efectele mersului la cumpărături pentru multe persoane, tot mai multe. Se numeşte oniomanie dependenţa asta de cumpărături.

E un fenomen cu multe implicări şi mai ales cu o istorie interesantă pe care sigur nu aş putea să o cuprind în postarea aceasta. E o „afecţiune modernă” nu o găsim cu foarte mult timp în urmă şi unii specialişti spun că a apărut cam în aceeaşi vreme cu supermarketurile. E clar că dacă nu originea măcar puternica expansiune a fenomenului se datorează societăţii de consum care este vizibilă mai ales în postmodernism.

Suntem bombardaţi cu imagini care arată oameni fericiţi la cumpărături. Toate reclamele sunt gândite în aşa fel încât să credem că acele cumpărături ne fac fericiţi. Magazinele invertesc sume uriaşe în reclamă, bannerele sunt imense şi viu colorate, produsele pe raft să nu credeţi că sunt aruncate oricum acolo, e foarte bine studiată treaba poziţiei produselor expuse, apar tot felul de etichete care aproape trag de noi. Adesea se fac „promoţii” menite să atragă atenţia, se folosesc reclame luminoase, standuri de promovare, tot felul de săgeţi, leduri, mirosuri, indicatoare, melodii… orice ar putea atrage consumatorul acolo. Pentru ei noi suntem doar nişte cifre care trebuiesc adunate la afacerea lor.

Citește mai mult

O lume ciudat de „normală”

de

Am renunţat de ceva vreme la televizor. Nu îmi pare rău, însă inevitabil sunt cu ceva zile în urmă despre evenimentele majore prezente pe mass-media. Aşa se face că sunt cu câteva zile în urmă cu situaţia câinilor fără stăpân, cea de la Roşia Montană, a arestărilor spectaculoase, a nunţilor sau curviilor de primă mână etc. Cu toate acestea aud de la cei din jurul meu şi uneori mai citesc şi ştiri despre ce se întâmplă.

Ieri era un vânt puternic şi eu aşteptam autobuzul aşa că, mi-am scos căştile din buzunar, le-am înfipt în telefon şi am căutat ceva ştiri. Prima a fost că unii oameni protestează în favoarea câinilor şi doresc ca aceştia să nu fie eutanasiaţi ci să trăiască. Ba mai mult unele voci de acolo susţineau că ar fi bine să fie ţinuţi în adăposturi şi hrăniţi tot restul vieţii lor. Am auzit multe despre drepturile animalelor, despre ce fiinţe valoroase şi sensibile sunt şi multe altele. Am rămas dus pe gânduri….

Unde o fi oare normalul în zilele noastre mă tot întrebam? Care e punctul de vedere corect? Ce ar fi bine să se facă în acest caz? Sunt convins că s-a mai scris mult pe tema câinilor şi a oamenilor dar nu abordez asta decât tangenţial pentru a sublinia câte ceva despre „normalitatea” zilelor noastre.

Citește mai mult

Prizonieri ai păcatului

de

După ce ieri am vorbit despre prizonieratul în propriul nostru trecut astăzi vreau să privesc la una din cauzele pentru care noi oamenii rămânem prizonieri ai păcatului chiar dacă Hristos ne-a răscumpărat. Nu mă hazardez să discutăm acum despre mântuire că se pierde sau nu, ci despre cum suntem păcăliţi să rămânem încă în păcat deşi am avea resursele şi puterea să scăpăm de el.

Dacă daţi”o filă înapoi” în jurnalul meu veţi găsi relatarea despre elefanţi unde scriam metoda prin care sunt ţinuţi prizonieri toată viaţa cu un lanţ mai mult simbolic pentru ei. Ei bine, cam tot aşa este orice păcat în viaţa noastră, un lanţ mai mult simbolic pe lângă puterea Sângelui lui Hristos care ne ţine legaţi şi nu ne lasă să experimentăm libertatea oferită de noul statut, acela de oameni eliberaţi.

Cu siguranţă fiecare din noi e născut în păcat. Scriptura ne spune că „toţi au păcătuit” şi că „nu este niciunul neprihănit”. Când Dumnezeu ne-a convins am căutat convinşi de Duhul Său eliberarea şi am găsit „oferta” extraordinară a lui Dumnezeu prin sângele Domnului Isus. Din acel moment noi ne-am născut din nou, pentru noi a început o viaţă nouă, o viaţă în care păcatul nu trebuia să mai aibă putere dar… păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne caută să ne ţină legaţi aşa că, din pruncia spirituală chiar, Satan caută „să ne lege de picior”. Atunci nu avem prea multă forţă spirituală şi nici nu „spunem Tatălui problema” aşa că ne trezim „priponiţi” de păcate la circul „circarului” suprem. Noi nu avem ce căuta acolo, nu suntem ai lui, suntem răscumpăraţi, suntem de alt neam dar ne ţine acolo mizând doar pe faptul că am fost „dresaţi bine” Uităm că el, circarul, nu mai are putere şi rămânem victime ale mentalităţii de neputincioşi.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.