An: 2013

Prizonieri ai libertăţii – Sistemele

de

Nu trebuie multă istorie citită ca să ne dăm seama de continua luptă de eliberare a oamenilor de sub robiile sistemelor. Unele din sisteme erau politice, altele militare, altele economice, religioase sau ideologice.De altfel, dacă ar fi să privim istoria României, că români suntem, vedem uşor lupta şi dorinţa permanentă de eliberare. Fie că doreau eliberarea de huni, turci, romani, unguri, ruşi, nemţi sau dorinţa de eliberare de comunism, românii în toată existenţa lor au dus lupte care doreau să aducă libertatea.

Îmi amintesc perioada de imediat după revoluţie că la cea dinainte nu eram destul de mare să observ lucrurile. Cei care apucau să meargă în Turcia, Serbia, Iugoslavia sau uneori mai departe în Grecia, Austria sau Germania veneau cu povestiri care „îţi tăiau respiraţia”. Apoi a urmat perioada în care se pleca masiv, de la noi toţi tinerii din biserică au plecat în Italia şi Belgia cam jumate-jumate. Ulterior s-a dat liber la graniţe, nu mai aveam probleme cu vizele, ce bucurie a fost, ce sărbătoare. Credeam că suntem liberi, că vom putea scăpa la o viaţă liberă şi îmbelşugată dar… nu avea să fie chiar aşa.

Citește mai mult

Prizonieri ai libertăţii – Internetul

de

„Nu ştiu alţii cum sunt dar eu…” am crezut multă vreme că pe internet e „la liber” totul. Eram convins multă vreme că putem zburda liberi prin reţea şi că nu avem garduri sau bariere, că nu avem graniţe sau oprelişti. Realitatea nu e deloc aşa. Deşi internetul ne captează pe foarte mulţi pe unii luându-i prizonieri, el nu oferă deloc libertatea subînţeleasă.

M-am hotărât de ceva vreme să scriu aceste materiale pentru a mă avertiza pe mine dar şi pe voi despre câteva realităţi incontestabile şi implicit de a folosi internetul cu altă mentalitate. Iată ce trebuie neapărat să ştim când folosim internetul.

Internetul nu este realitate. Deşi pare totul aşa de real acolo, el este o realitate fabricată care poate fi relativ uşor modificată. De la banalele poze de facebook până la informaţii de mare calibru, ceea ce este în internet poate suferi „ajustări” dacă nevoia o cere. Găsim miliarde de fotografii şi clipuri din care foarte puţine sunt needitate, găsim mii de pseudo specialişti, găsim mii de cazuri de înşelăciune şi dăm „like” sau „share” la mii de poze despre evenimente false, despre falşi copilaşi care au nevoie de ajutor etc. Realitatea nu este internetul şi internetul nu este realitate. Trebuie să ţinem minte bine asta pentru că altfel putem fi manipulaţi uşor.

Citește mai mult

Fuga de responsabilitate

de

Săptămâna asta am discutat mult despre diferite responsabilităţi pe care le avem. Cu toate acestea sunt doar câteva din ele atinse, noi oamenii având mult mai multe. Am dorit prin meditările mele să vă spun la ce capitole m-a cercetat Dumnezeu ca să fiu mai atent şi mai responsabil şi în acelaşi timp să vă provoc la responsabilitate.

La ultima scriere Neluţu m-a abordat şi mi-a atras atenţia că responsabilitatea în general este percepută ca fiind negativă. E văzută ca o obligaţie nu ca o oportunitate şi are dreptate. Noi oamenii cam fugim de responsabilităţi şi parcă dăm bir cu fugiţii din ce în ce  mai repede. Uneori la consiliere vin persoane care spun că nu se mai poate face nimic cu căsnicia lor deşi nici nu au încercat să facă ceva concret, alţii spun că nu pot renunţa la privit pornografie fără să fi încercat serios asta, alţii se plâng de copiii lor fără să fi făcut un plan de recâştigare a acestora. Renunţăm prea devreme dragii mei. Uneori renunţăm fără bătălie, fără luptă. Ne dăm bătuţi la prima încercare şi asta e dramatic.

Citește mai mult

Senzaţii tari, de 2000 de euro

de

Ştiu că mulţi oameni caută trăiri intense, chestii care fac ca adrenalina să ţâşnească efectiv în creier, emoţii care să fie unice şi de neuitat. Eu nu am căutat asta neapărat, dar am avut parte de emoţii în valoare de peste 2000 de euro împreuna cu Ana soţia mea (dacă le punem dus-întors valorează peste 4000).

Sâmbătă, năzdrăvanii noştri de Iosua şi Timo, în hârjoneala lor au vărsat o cană de apă pe birou. Au tăcut şi au încercat să rezolve problema dar au fost nevoiţi să ceară ajutor, se udau cărţile şi caietele. Aşa că, rostind binecunoscutele „da de ce nu sunteţi atenţi”, „doar v-am spus”, „să vezi ce-o să păţeşti” am înşfăcat o cârpă din baie să rezolv cu apăraia de pe birou. Am şters tot făcând nelipsita morală în tot acest timp, apoi mi-am văzut de ale mele că trebuia să gat mâncarea să-mi surprind nevasta când avea să vină de la şcoală.

Citește mai mult

Suntem responsabili pentru viitorul nostru şi al copiilor noştri

de

Trebuie să recunosc că mă deranjează folosirea versetelor Bibliei ca scuză, ca motivare a păcatului, ca motivare a indiferenţei sau ca armă de bătaie între oameni. Una din cele mai rostite expresii scripturale în mod abuziv este „Domnul va purta de grijă!”. Am auzit-o de multe ori rostită în circumstanţe grele şi cu responsabilitate şi credinţă dar am auzit-o de şi mai multe ori rostită ca scuză pentru a nu face nimic, ca scuză pentru iresponsabilitate. Folosirea unei astfel de expresii în mod abuziv şi iresponsabil nu va produce în nici un caz efectul dorit. E ca un „Doamne ajută” spus de hoţ înainte de a se apuca de spargere.

Iresponsabilitatea nu se poate acoperi cu expresii biblice şi nici nu se va putea motiva cu ele, aşa că, vă provoc să folosim corect cuvintele Scripturii şi în acelaşi timp să devenim mai responsabili pentru viitorul nostru şi al copiilor noştri. Ce înseamnă asta? E de scris mult şi îmi va fi greu să-mi sistematizez gândurile, dar unele din ele le voi scrie aici.

Citește mai mult

Suntem responsabili de căsnicia noastră

de

Aseară am prezentat cea de a treia parte a temei „Fidelitate maritală” la emisiunea Căsătoria Merită pe Radio Samariteanul şi linia principală a emisiunii tocmai responsabilizarea a fost. Am primit multe mesaje şi telefoane de când am abordat tema fidelităţii şi am auzit foarte multe poveşti triste, am discutat cu oameni răniţi, cu oameni debusolaţi şi cu oameni foarte surprinşi de ceea ce li s-a întâmplat lor sau partenerilor lor.

Aş porni discuţia pe această temă de la versetul din Evrei 13:4  care spune: „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.” O datorie clară, o sarcină precisă şi un scop înalt. A ţine căsătoria în toată cinstea, trebuie să devină preocuparea majoră a celor doi soţi şi asta din mai multe motive mari. Primul este acela că unirea a doi oameni în căsnicie arată spre unirea lui Hristos cu Biserica Sa şi orice necinste în căsnicie, loveşte în simbolul pe care îl reprezintă. E un atac direct la adresa planului lui Dumnezeu. Un alt motiv este faptul că vorbim de o instituţie creată de Dumnezeu şi orice necinstire ar însemna o revoltă faţă de Voia Sa. Alt motiv este că trebuie să păzim căsnicia că şi de ea depinde sănătatea noastră fizică, psihică şi spirituală a celor doi soţi şi a copiilor lor. La acestea se adaugă încă câteva care ţin de respectarea oamenilor, a lui Dumnezeu, de fericirea la care avem sau are dreptul partenerul etc.

Citește mai mult

Suntem responsabili de copiii noştri

de

Astăzi iarăşi e foarte delicată discuţia, de fapt toate discuţiile despre responsabilităţi sunt delicate. Toţi am vrea să nu tragem consecinţele greşelilor noastre ci doar pe cele ale alegerilor bune. Din păcate realitatea ne obligă să culegem ceea ce am semănat, aşa că responsabilitatea este neapărat necesară vieţii mature psihic şi spiritual.

Copiii sunt şi vor rămâne una din responsabilităţile celor care sunt sau au fost căsătoriţi. Am crescut din punctul acesta de vedere, într-un mediu puternic contrastant şi destul de puţin echilibrat şi responsabil. Pe de o parte în biserica din care vin familiile aveau 14 -16 copii, pe de cealaltă parte vedeam foarte mulţi vecini  romi care făceau copii pentru alocaţie şi undeva în ecuaţia asta era şi familia mea unde eram doar doi copii. La asta se adăuga o doctrină periculoasă care circula prin biserică referitoare la mântuirea prin naştere de fii. În acest context am fost nevoit să-mi pun multe întrebări cu privire la copii, dar în acelaşi timp observarea celor care mă înconjurau şi studierea Scripturii mi-a adus unele răspunsuri. Unele din ideile din dimineaţa asta vor supăra pe unele persoane dar mă risc, îmi aparţin, nu sunt reguli ci sunt meditări şi frământări ale minţii mele. (cu specificarea că nu judec pe nimeni din convingerea că fiecare din noi va da socoteală în faţa lui Dumnezeu individual)

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.