Lună: ianuarie 2014

Fii diferit – Crede

de

 „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Romani 4:3

Un aspect important al vremurilor sfârşitului este identificat de Scriptură ca fiind lipsa de credinţă. De altfel una din întrebările care frământa mintea oamenilor încă din vremea în care Domnul Isus era pe pământ era: „Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” Mai mult, îl citim pe Pavel în epistolele sale avertizând că oamenii vor fi necredincioşi în zilele din urmă. Credinţa era ameninţată şi este ameninţată cu dispariţia. Oamenii consideră credinţa ceva primitiv, înapoiat, nevrednic pentru omul secolului 21. Apar tot mai des oameni care vorbesc cu aroganţă despre Dumnezeu, despre credinţă şi despre credincioşi. Oameni care nu se sfiesc să batjocorească Numele lui Dumnezeu şi cel puţin pe moment, pare că Dumnezeu nu le face nimic pentru a demonstra contrariul.

Ei bine, într-o asemenea societate, într-un asemenea timp, suntem chemaţi să fim diferiţi şi să credem. La fel cum Avraam a fost chemat să creadă într-un timp în care nici nu se auzise de credinţă poate, la fel cum Noe a crezut într-o vreme a desfrâului şi a păcatului imens, la fel cum mama lui Moise a crezut când poruncile omeneşti erau potrivnice. Este nevoie de oameni care să fie diferiţi, care să fie credincioşi. Este nevoie de oameni care să „nădăjduiască împotriva oricărei nădejdi”,  e nevoie de oameni care să creadă pe Dumnezeu total şi fără să se îndoiască. Făcând aşa vom fi diferiţi, diferiţi nu datorită nouă şi realizărilor noastre ci datorită Aceluia care va face lucrarea prin noi. Diferiţi nu ca să ne mândrim, ca să demonstrăm ceva, diferiţi ca să vedem pe Dumnezeu şi lucrarea Sa.

Citește mai mult

Fii diferit – Încurajează

de

 „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă.” 2 Cronici 32:7

Timpurile pe care le trăim sunt din păcate încărcate de prezenţa păcatului, a răului, a veştilor rele,  de nesiguranţă, de instabilitate şi oamenii sunt afectaţi de toate aceste stări. Stresul zilnic este mare şi viaţa creştină implică un anumit grad de stres. Nu e de mirare că uneori creştinii păcătuiesc în asemenea condiţii. Sunt momente în care suntem epuizaţi, momente în care suntem biruiţi, momente în care am falimentat şi în acele momente contează foarte mult atitudinea şi vorbele celor din jur.

Câteva întrebări de verificare: Ce spui unui om care tocmai a comis un păcat? Dar unui om care îţi spune că el nu mai poate să mai trăiască sfânt? Dar unui om care e supărat sau mânios pe Dumnezeu? Dar unui bărbat sau unei femei care au curvit?

De regulă prima tendinţă, naturală de altfel, este dezaprobarea, critica, îndepărtarea. În momentul în care auzim de astfel de fapte, chiar apare o stare de bucurie că nu am fost noi cei căzuţi sau că avem ce spune altora. În realitate nu prea este loc în asemenea cazuri de egoisme şi mici răutăţi copilăreşti. Care este atitudinea corectă faţă de un om căzut în păcat? Ce putem face? Sau ce trebuie să facem? Putem să facem ceva mai bine şi mai bun decât fac ceilalţi?

Citește mai mult

Astăzi este ziua ta

de

Ştiai că astăzi este ziua ta? Da, astăzi, mâine nu mai ai siguranţa că îţi aparţine. Mâine poate fi a altora, pe ieri cu siguranţă nu îl poţi întoarce. Astăzi e ziua ta, ziua în care poţi să decizi cum trăieşti, ziua în care poţi face bine sau rău, în care te poţi bucura sau întrista, ziua în care poţi să lucrezi sau să dormi, ziua în care poţi sta îmbufnat sau să te împaci, ziua în care te poţi apropia sau depărta de Dumnezeu.

Ce vei face astăzi dacă tot e ziua ta? Ce vei alege să fii astăzi? E atât de scurtă viaţa, mult prea scurtă ca să ne permitem să urâm, să criticăm, să păcătuim, să atacăm, să lenevim. Astăzi e pentru altceva. Astăzi este pentru iubire, afecţiune, dragoste, milă, iertare, împlinire, prospeţime, muncă. Astăzi e acel „într-o zi” sau „odată” pe care tu îl planifici să îl petreci cu copiii tăi, cu soţul sau soţia, cu părinţii, cu cei dragi. Astăzi e timpul să faci lucrurile bune pe care le tot amâni de ceva vreme. Azi e timpul să citeşti câteva pagini dintr-o carte, să asculţi o melodie frumoasă, să citeşti o poezie.

Citește mai mult

Cuvântul Scripturii sau cuvântul oamenilor

de

Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” Fapte 12:22

Viaţa noastră de credinţă este una foarte complexă şi aşa cum spunea Romulus ieri,  e nevoie de o bună sau foarte bună cunoaştere a Cuvântului lui Dumnezeu pentru a putea deosebi Glasul Domnului de glasul omului. Mai mult, cred că proorociile vor rămâne un teren sensibil în care se pot produce derapaje foarte uşor. Cele mai multe dintre ele din dorinţa firească a unora, de a poza cu o astfel de diplomă în mână. Totuşi, indiferent de omul care prooroceşte unitatea de măsură, etalonul, este acelaşi, Cuvântul lui Dumnezeu.

Scriam ieri câteva lucruri importante în evaluarea unui mesaj cu pretenţii de „mesaj de la Domnul” şi am meditat şi am frământat ieri în mintea mea aspectul acesta. La biserica în care slujesc întâlnesc un fenomen interesant care până mai ieri se numea „Fenomenul OTV” varianta pocăită. Adică, acolo dimineaţa se difuza un mesaj creştin în cadrul unei emisiuni dacă nu mă înşel, şi veneau oamenii la biserică fascinaţi efectiv de predicatorii respectivi. Cuvântul era şi el important, dar omul acela… era „super-tare”. Un alt fenomen observat chiar în viaţa mea este cel al norodului despre care vorbeşte Scriptura în versetul citat la început. Când vine un predicator „de mare calibru” noi oamenii ne topim de tot. Nu îi invidiez pe aceşti oameni dar m-am surprins pe mine că de foarte multe ori când am ascultat „coloşi” am admirat mai mult omul, flerul, stilul, modul de a vorbi, fluenţa, curajul, verticalitatea etc, etc şi am plecat acasă fascinat şi repetând într-una, „Ăsta da predicator, de unul din ăsta avem nevoie!”

Citește mai mult

Mesaj de la Dumnezeu sau de la om?

de

„… Ei vă leagănă în închipuiri zădarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. Ieremia 23:16

Unul din cele mai frecvente aspecte din ultima perioadă foarte vizibile la şedinţele de consiliere este cel al oamenilor care vin debusolaţi din cauza vorbelor care li s-au adresat de oameni care pretind a vorbi „de la Dumnezeu” sau „în Numele lui Dumnezeu”. De aceea astăzi scriu despre asta, încercând să atrag atenţia asupra unui fenomen foarte vizibil şi foarte la modă şi anume tentaţia de a atribui lui Dumnezeu mesaje „neDumnezeieşti” şi respectiv tentaţia de a asculta de mesaje „neDumnezeieşti”

Oana şi Marius formează un cuplu frumos într-o biserică din diaspora, i-am întâlnit şi în România odată şi erau tipul de oameni foarte iubăreţi şi energici, proaspeţi şi tonici tot timpul zilei şi foarte atenţi cu viaţa lor ca să fie plăcuţi lui Dumnezeu. Problema  cu care au venit la consiliere era teama iscată în urma unei aşa-zise proorocii a cuiva din biserica lor care zicea cam aşa: „Familia voastră va trece prin mari încercări. Dumnezeu va pedepsi greşelile voastre folosindu-se de cineva drag. Inima vă va fi străpunsă de durere dar trebuie să rămâneţi tari si să vă iertaţi unul pe altul pentru infidelitate…” Oana mai cu seamă e foarte afectată, vorbele acestea o chinuie zi şi noapte şi e foarte stresată să-şi păzească mai bine relaţia şi soţul. Au început şi anumite discuţii mai dure între ei din cauza acestei tensiuni ceea ce până acum nu se întâmplase în 7 ani de căsătorie.

Citește mai mult

Frumuseţea vieţii eliberate de păcat

de

Păcatul a fost şi va rămâne marea problemă a rasei umane până când Dumnezeu va veni să condamne definitiv şi să închidă pentru eternitate Răul. Cel mai adesea păcatul este comparat cu lepra în Scriptură şi în vremea biblică lepra era una din afecţiunile de care se temeau foarte tare oamenii din poporul Israel şi nu numai. Primiseră instrucţiuni clare despre cum să procedeze cu un lepros, având în vedere factorul foarte contagios şi netratabil al bolii.

Dacă ar fi să privim ca amatori, nu ca medici, la asemănările dintre această boală şi păcat vom vedea de ce s-a ales această comparare. Lepra pornea de la pete mici, aproape neobservabile, numite „pată albă” sau „pată roşiatică” la început. Practic puteau uşor trece neobservate o vreme şi de persoana bolnavă şi de cei din jur. Apoi petele erau mai multe sau mai grave şi deveneau vizibile şi porunca era ca imediat ce erau observate să meargă la evaluare la preot. Nu era de joacă, era grav, trebuiau să ştie clar dacă e lepră sau nu şi implicit să acţioneze în consecinţă. Dacă preotul considera că e lepră se declanşa acea procedură de izolare din mediul social apoi chiar excluderea. Leprosul ajungea să aibă tot mai multe pete, tot mai mari, se extindea pe o mare parte din corp, se deforma efectiv zona afectată, devenea greoi la mişcare, în cele din urmă îi cădeau bucăţi din el, rămânea cu părţi din corp lipsă şi murea hidos de-a dreptul. Le era interzis contactul social cu oamenii sănătoşi, trebuiau să se anunţe de la distanţă că sunt leproşi.

Citește mai mult

La foc cu munca de o viaţă

de

Acum 3 ani cu aproximaţie discutam cu un cunoscut care îşi construise casă. A stat ceva vreme „pe afară” a strâns bănuţi şi a trimis în ţară. Acasă soţia sa cu copiii trăgeau din greu şi se înfrânau de la multe, numai să deţină şi ei căsuţa lor şi să nu mai stea cu chirie sau pe la socri. Vremea a trecut, bănuţii s-au adunat, casa a început să se ivească, a găsit un model de casă tare cochetă undeva pe internet şi au pus în aplicare planul pe un pământ pe care îl cumpăraseră cu banii de la nuntă şi care era mai izolat de localitate şi cumva le oferea intimitatea pe care şi-o doreau.

A durat cam 5 ani să se poată muta în ea dar nu au apucat, când totul era aproape gata şi casa prindea forma visată au primit somaţie să dărâme clădirea şi să  aducă terenul în starea iniţială întrucât nu aveau autorizaţie de construcţie, era o zonă unde nu se emiteau autorizaţii pentru că făcea parte din planul construirii unui drum important. Au bănuit ei că nu e în regulă să construiască acolo, dar mereu au mizat că pot lua autorizaţia dacă e cazul ulterior. Au încercat, au chemat arhitect care le-a desenat planul după ceea ce ei construiseră, s-au dus la primărie, au apelat la cunoştinţe de mare rang care lucrau pe la prefectură, etc. Degeaba, ordinul era clar, au pierdut şi la tribunal şi au trimis o firmă care le-a demolat tot.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.