An: 2014

Scurte frânturi de înţelepciune simplă

de

Câteva rânduri care au avut efect în viaţa mea şi le-am copiat in fisierul meu cu vorbe înţelepte. Nu sunt scrise de mine ci doar adunate. Poate vă vor fi de folos şi vouă.

Omul trist veni în marele oraș. Privi în jur: observă oamenii, mișcarea. Apoi, ajunse în centrul metropolei, privi clădirile înalte și își spuse: ”Mda! Oamenii sunt din ce în ce mai egoiști și mai lacomi. Își construiesc ziduri din ce în ce mai înalte și mai trainice și, astfel se îndepărtează unii de alții”…
Omul vesel veni în marele oraș. Privi în jur: observă oamenii, mișcarea. Apoi, ajunse la râul ce despărțea orașul în două părți, văzu noul pod imens construit peste râu și își spuse: ”Oamenii sunt din ce în ce mai uniți. Atunci când ceva îi desparte, își construiesc poduri și, astfel, ajung mai ușor unii la alții. Atunci când sunt uniți, oamenii sunt puternici”…

Citește mai mult

Când altcineva gândeşte pentru tine    

de

De când există lumea, adică de la primii doi oameni încoace, a fost un interes mare pentru „libertatea de gândire”. Pur şi simplu oamenii au dorit „dreptul” de a gândi şi a acţiona fără limite şi constrângeri. Adam şi Eva de exemplu au dorit neapărat să treacă de limita recomandată de Dumnezeu şi să guste şi moartea deşi au fost avertizaţi. De atunci încoace mult sânge s-a vărsat în numele libertăţii. Au apărut epocă după epocă tot felul de curente de gândire, tot felul de filosofii şi tot felul de „libertăţi” dar una din libertăţi, dacă o putem numi libertate, este libertatea de gândire.

Faţă de oameni cel puţin avem opţiunea să gândim absolut orice pentru că numeni nu ne cunoaşte gândurile deşi unele din ele mai „transpiră” dar de obicei poţi gândi absolut orice faţă de absolut oricine fără să ai repercusiuni sau presiuni, fără să plăteşti, fără să fii condamnat. Nu tot aşa stă treaba cu gândurile şi relaţia cu Dumnezeu. El ne cunoaşte gândurile şi pornirile inimii. Faţă de El nu ne putem ascunde şi vom da socoteală într-o zi.

Ciudăţenia mare pe care o vedem zilele acestea este la modul în care lăsăm pe alţii să gândească pentru noi. Pretindem că avem libertate de gândire, pretindem că este dreptul nostru şi de supărăm dacă suntem constrânşi cumva dar pe de altă parte oferim mintea noastră unor terţe persoane, organizaţii, instituţii ca să gândească pentru noi. Pur şi simplu, unii oameni refuză să ţină creierul conectat. Preferă să îl lase la odihnit şi să acţioneze pe baza gândirii altora. Asta e culmea ironiei. Să lupte toate generaţiile înainte de tine pentru libertatea de a gândi şi acţiona iar tu să iei această libertate şi să o oferi cuiva sau la ceva.

Citește mai mult

Îl cunoşti pe copilul din tine?

de

E fascinant să înveţi să priveşti în tine. În tine ca şi în mine e un domeniu imens de vast şi totodată surprinzător. Cei mai mulţi clienţi cărora le spun despre copilul din ei sunt surprinşi şi îl neagă însă după un timp reuşesc să îl identifice atât de clar încât nu mai pot ignora prezenţa sa. Astăzi vreau să scriu puţin despre acest copil din fiecare.

Cum şi de unde apare acest copil în interior?

Ei bine… el a fost acolo dintotdeauna. Copilăria este o perioadă frumoasă a vieţii şi ar trebui trăită în dragoste, protecţie, respect şi iubire necondiţionată şi echilibrată din partea ambilor părinţi. Din păcate acest mediu ideal nu durează prea mult, la unii nu durează deloc. Aşa că începe un proces de „separare” în sensul că acea persoană se dezvoltă după regulile şi în ritmul impus de mediul social iar copilul cel cu vise, joacă, năzuinţe, naivitate, nevoi afective mai ales rămâne undeva să-i zicem estompat. El nu pleacă niciodată de acolo. Chiar dacă viaţa ne obligă să ne maturizăm nu înseamnă că acele dorinţe, năziunţe, temeri, frici ale copilăriei se dizolvă. Ele vor rămâne în noi toată viaţa.

Unele indicii care ne-ar putea ajuta. Celor mai mulţi bărbaţi adulţi le place să fie mângâiaţi pe creştet de soţiile lor precum o făceau mamele (sau ar fi trebuit să o facă). Celor mai multe dintre femei le face mare plăcere să te joci cu părul lor şi să îl împleteşti de exemplu. Destul de mulţi adulţi, mai ales bărbaţi găsesc atrăgătoare desenele animate şi la 45 de ani. Multe femei nu îşi pot înfrâna dorinţa pentru dulciuri chiar dacă le face rău la silueta la care ţin aşa de mult. Şi exemple sunt tone. Ajungem la bătrâneţe şi copilul din noi încă ne influenţează cele mai multe din decizii.

Citește mai mult

Ai curajul să dai nas în nas cu tine?

de

Vreau să te întreb azi: Când ai stat ultima oară cu o oglindă în faţă mai mult de două minute ca să te uiţi la tine? Şi nu mă refer la privitul la păr, buze, sprâncene, coşuri, riduri ci la tine în ochi vreau să priveşti. E interesant exerciţiul şi foarte mulţi din cei cărora le cer refuză să îl facă sau îl fac cu mare greutate. Poţi încerca şi tu să vezi senzaţia.

E un exerciţiu simplu dar „grăitor”. A privi în tine însă, înseamnă mult mai mult. De fapt, e un teren care de cele mai multe ori preferăm să îl ocolim şi maturitatea şi echilibrul apar la cei care reuşesc să se uite corect în ei înşişi. De fapt, e un principiu biblic, Scriptura ne spune să ne vedem mai bine noi starea decât să fim atenţi la a altora. Biblia ne cheamă deseori la introspecţie pentru că Dumnezeu cunoaşte tendinţa noastră de a privi mult mai uşor şi lejer la alţii.

A privi în tine este o deprindere care aduce multe beneficii dar rămân la convingerea că pentru cei mai mulţi dintre oameni e foarte greu, cel puţin începutul. Privitul în interior, sau obiceiul privitului în interior, scoate la iveală cine eşti cu adevărat. Îl scoate la iveală pe acel om ascuns în spatele zâmbetelor, al politeţurilor, al durităţii, al religiei. Privitul în interior presupune înlăturarea rând pe rând a măştilor folosite în relaţia cu alţii. Presupune chiar trecerea de zidul amăgirii personale că suntem ceva ce în realitate nu am ajuns să fim.

Citește mai mult

Păzeşte-ţi partenerul

de

Când eram prin clasa a doua am văzut de aproape un fotograf la lucru. Am examinat aparatul, am văzut cum schimba filmul. Mi sa arătat puţin şi din ce înseamnă developarea filmului, cum se reglează aparatul de fotografiat şi alte câteva detalii. Era fascinant cum poţi face ce o imagine să rămână imortalizată pe hârtie. Copil fiind, îmi doream mult să am un aparat de fotografiat. Am visat o bună bucată de vreme la asta.

Prin clasa a şaptea, tatăl mau se întoarce de la Paşcani cu ceva cumpărături şi surpriza era că găsise un aparat foto ieftin „SMENA”. Nu vă puteţi imagina ce bucurie aveam şi ce fascinat eram. Nu conta că e cea mai ieftină variantă important era că o parte din visul meu era realitate. După ce a trecut efervescenţa contactului cu noul meu prieten, am făcut o strategie despre cum poate fi păstrat cel mai bine ca să nu se strice sau să nu fie furat. În fond, de el depindea trăirea unora din visele mele.

Eram foarte atent cu aparatul. Eram atent unde îl las, cine pune mâna pe el, dacă îl voia cineva să îl privească întâi îl rugam să treacă cureluşa după cap în aşa fel încât să fie protejat dacă e scăpat pe jos. În curăţam de praf, îmi ştergeam mâinile ca să nu las pe lentile urme de degete. Acasă avea locul lui special şi nu admiteam ca cineva să îl mute de acolo decât cu „aprobare”.

Citește mai mult

Înainte de a fi prea târziu    

de

Venise la consiliere atât de distrusă încât aveai senzaţia că peste inima ei trecuse un marfar. Era distrusă complet, avea medicamente cumpărate pentru a se sinucide. Pur şi simplu căuta moartea prin oraş fie pe vreun pod de pe care să sară, fie gonind cu maşina pentru a se izbi în ceva, fie o aştepta noaptea să vină în somn când mărea doza de somnifere. Nu mai vedea nici un rost pentru viaţă. Versetele din Biblie nu mai aveau greutate deloc deşi înainte rezonau în ea. Cel mai tare o durea că nu s-a gândit nici măcar o clipă la această variantă înainte de a fi prea târziu. Soţul ei plecase la alta.

„Nu mi-am data seama că am devenit posesivă, posacă şi isterică. Eram complet dependentă de el psihic, şi material. Nu mai aveam nici prietene, nu mai ieşeam ci îl aveam doar pe el şi îl storceam de orice vlagă prin dorinţa mea de socializare. Devenisem anostă, mă neglijam, nu îl iubeam ci îl posedam aş putea spune, îl foloseam. Dacă aruncam spre mine măcar o privire înainte de dezastru poate puteam salva căsnicia. Dar nu m-am gândit nici o clipă la asta. Credeam că e al meu, doar al meu şi niciodată nu mi-am bătut capul cu gândul că alta mi l-ar putea lua. Şi totuşi s-a întâmplat. A plecat la alta. De fapt… l-am dăruit eu altei femei. Ba nu, l-am fugărit în braţele altei femei.”

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.