Cred că va fi bine…

de

Într-o zi un jucător de fotbal al echipei Universităţii din Michigan , a venit la antrenorul său si i-a spus că echipa va câştiga cu siguranţă în meciul de sâmbăta, pentru că toţi jucătorii au voinţa de a învinge ! Nu te înşela singur ; i-a zis antrenorul. Dorinţa de a învinge nu este decât un vis frumos, fără „dorinţa de a te pregăti !”

În multe domenii din viaţă cam aceasta ne este maniera de raportare. Avem o dorinţă intensă de a fi bine şi un sentiment că aşa va fi crezând că simţămintele şi dorinţele noastre se vor realiza cu efort minim sau fără efort. Folosim adesea expresia „Domnul va da biruinţă” dar de multe ori o folosim ilegitim pentru că nu ne-am pregătit deloc. Semănăm adesea cu un elev care merge la examen cu lecţia neînvăţată şi se roagă Domnului să îi ajute.

Citește mai mult

Vindecarea de materialism

de

Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi. Apocalipsa 3:17-18

Materialismul este o boală relativ recentă a creştinilor în forma actuală. De fapt nu este chiar recentă ci a existat întotdeauna dar nu a fost epidemică. Acum loveşte tare în creştini, mai ales în cei care nu au o relaţie bună cu Dumnezeu. Materialismul se îmbracă foarte evlavios  astăzi şi am scris despre asta aici. Se îmbracă aşa de evlavios încât creştinii îl acceptă „ba mai şi găsesc de buni” pe cei care îl practică.

Reducând la esenţe, materialismul este o focalizare pe pământ a omului, pe materie, pe aici şi nu una pe cer, pe oameni, pe Dumnezeu. Atâta vreme cât focalizăm activitatea şi viziunea noastră pentru pământ ne vom lega de ce este pe pământul acesta. Căci unde este comoara voastră acolo este şi inima voastră ne spune Scriptura. Este dacă vreţi inducerea noastră în eroare cu privire la ce este important şi ce nu este important pentru sufletul nostru. Demersul acesta este unul tot mai reuşit pentru Satan întrucât creştinii încep să se bazeze pe ceea ce au sau sunt ei.

Citește mai mult

Din greşelile trecutului – Iubirea de bani

de

Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. 1 Timotei 6:10

Fiecare din noi muncim pentru a câştiga banii necesari traiului de zi cu zi. Puţine excepţii există în care oamenii muncesc în alte scopuri iar voluntarii sunt din ce în ce mai puţini. Alocăm o parte consistentă din timpul nostru pentru a câştiga banii cu care să ne cumpărăm cele necesare şi uneori nu ezităm să tăiem din timpul de odihnă, din cel  devoţional, din cel al familiei, din cel al bisericii pentru a munci. În fond ce poate fi aşa de rău, muncim doar, nu mergem la distracţie, ne zicem.

Părinţii noştri au muncit mult şi ne-au dat un model. Ei şi acum muncesc mult dacă mai trăiesc. Privesc la bătrânii din biserică de la Agârbiciu au degetele strâmbe de tot iar unghiile de multă vreme n-au mai crescut, ba dimpotrivă, s-au tot tocit de nu mai seamănă a unghii. Munca ne ocupă minim 8 ore dar cei consideraţi harnici dau 10 -12 – 14 -16 şi mai mult. Totul pentru bani. Acum întrebarea care vine involuntar este ce putere au în ei banii ăştia de ne motivează aşa?

Citește mai mult

Vindecarea de credulitate

de

Spuneam ieri că oamenii sunt tot mai creduli într-o epocă a certitudinilor, a cercetării şi a dovezilor. Deşi ştiinţa a progresat foarte mult totuşi mii de oameni merg la moaştele unor sfinţi care ar avea efecte magice. Deşi cercetările confirmă că scade credinţa în România se încep a construi o biserică nouă la fiecare 3 zile. Deşi există tone de informaţie şi această informaţie e foarte accesibilă oamenii sunt păcăliţi aproape ruşinos. Deşi actele medicale au ajuns datorită cercetării la nivele pe care nimeni nu le visa totuşi oamenii sunt amăgiţi să pună un pahar cu apă în faţa televizorului ca să capete cine ştie ce proprietăţi vindecătoare.

Exemplele pot continua, toate însă au de a face cu credulitatea. Nu doar în domeniul religios e o mare doză de credulitate ci şi în viaţa de zi cu zi. Numai să apară ceva pe Naţional Geografic că e acceptat fără discuţie de oamenii care urmăresc postul. Dacă apare ceva la televiziunea faţă de care eu am simpatii cu siguranţă e demn de încredere şi sunt gata să mă cert cu oricine pentru a dovedi cât de „valabilă” e informaţia.

Citește mai mult

Din greşelile trecutului – Credulitatea

de

„…ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire” Efeseni 4:14

Una din caracteristicile copilăriei este tocmai credulitatea. Copiii cred multe lucruri reale sau ireale chiar dacă unele sunt imposibile sau periculoase. Atâta vreme cât „cineva mare” îi spune ceva el crede şi e gata şi să acţioneze pe baza acelor „credinţe”. Astfel se face că îl poţi păcăli că va zbura, că eşti un vrăjitor pentru că poţi face „o şmecherie” cu o monedă, îl poţi păcăli că eşti om bun dacă ai o bomboană la îndemână şi nu puţine au fost cazurile în care oameni cu intenţii rele s-au folosit de această credulitate infantilă ca să le facă rău.

Când creştem se mai reglează aspectul acesta al credulităţii şi deja „ne prindem” dacă cineva vrea să ne păcălească. Când discutăm cu un adolescent situaţia e diferită, îţi trebuie mai mult tact, trebuie schimbată tactica pentru a putea să „îl duci”.  La adolescenţi şi tineri trebuiesc schimbate dovezile fie cu unele sentimentale fie cu unele eroice sau de prietenie. Dacă le oferi o presupusă înţelegere când nu sunt înţeleşi de părinţi sau afecţiune când au suferit din dragoste ai multe şanse să îi faci să te creadă.

Citește mai mult

Alternativa la vorbirea de rău

de

„Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud” Efeseni. 4:29

Cu siguranţă ai fost vorbit de rău ca şi mine şi cunoşti ce s-a declanşat în tine la auzul acelei vorbiri de rău. E foarte intensă trăirea sentimentelor atunci când descoperi că ai fost vorbit de rău. Fie că e vorba de violenţă în vorbire, fie că au fost folosite cuvinte dulci, fie că s-au trâmbiţat în gura mare, fie că au circulat pe dedesubt în şoaptă vorbirea de rău ţi-a făcut rău. Nimănui nu îi place să fie vorbit de rău chiar dacă uneori chiar noi le dăm motive celor din jur să o facă. Nici atunci când am greşit grosolan nu ne place „să ne auzim vorbe”.

Dar, nu doar că am fost vorbiţi de rău, ci  şi noi am vorbit la un moment dat pe alţii de rău. Solomon spune. „Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.” Am făcut şi noi asemenea fapte, sau, cel puţin eu. De aceea şi din postura asta cunoaştem senzaţiile. Inima care bate cu putere, un soi de bucurie amestecată cu teamă, bucurie că deţinem un secret extraordinar, teamă că se va auzi de la cine a pornit. Apoi stres, dacă se va şti, dacă se va afla cine a fost cel de la care s-a auzit. Nu de fiecare dată cei vorbiţi de rău ne sunt duşmani şi nu am dori să ne stricăm relaţiile dar senzaţia aceea unică ne împinge să riscăm.

Citește mai mult

Din greşelile trecutului – Vorbirea de rău

de

A vorbi înseamnă a rupe puţin din tine însuţi.  Henry de Montherlant

Citeam ieri din cartea Estera în Biblie şi prin capitolul 3 mi-am regăsit unele din greşelile trecutului. Una din acele greşeli este că i-am ascultat pe cei care îi vorbeau de rău pe alţii. Teoretic măcar, acum ar trebui să fiu mai înţelept deci să fi învăţat din greşelile din trecut şi să aplic în viaţa mea, dar oare cât de mult am învăţat în realitate?

Să asculţi vorbe senzaţionale, lucruri ascunse despre ceilalţi e foarte incitant pentru vorbitor dar şi pentru ascultător. În momentele acele de conversaţie se crează ca o vrajă între cei doi şi ambii se simt foarte bine discutând picanteriile secrete din viaţa altora, te cuprinde un fel de stare unică aflând detalii intime şi ascunse despre aproapele tău şi starea asta te face să te simţi „o ţâră de zeu”. Secretele discutate „în secret” măresc considerabil doza de adrenalină din corp şi echivalează uneori cu o săritură cu coarda la senzaţiile trăite.

Citește mai mult