Nu-i uşor să fii copil

de

Părinţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea. Coloseni 3:21

Nu am ajuns eu un „părinte cu experienţă” dar am doi copilaşi tare faini şi în fiecare zi am de a face cu ei şi copilăria lor. La asta se adaugă şi faptul că „numai ieri am fost copil” deci îmi amintesc oarecum ce trăiri am avut în copilărie. Nu sunt cel mai experimentat dintre părinţi dar asta nu înseamnă că mintea mea nu abordează tema, aşa că astăzi voi scrie despre copilărie sau mai bine zis despre ce înseamnă azi să fii copil.

La început vreau să spun că sunt un mare fan al lui Creangă cu Amintirile din copilărie şi toate povestirile sale încărcate de umor dar şi de realitate şi dacă veţi citi expresii asemănătoare să nu vă mire.

Copilăria ar trebui teoretic, dacă dăm crezare celor mai multe scrieri, să fie o perioadă plină de voioşie, lumină, joacă, lipsă de griji, inocenţă şi bucurie. Cred că de fapt este o copilărie ideală, pentru că în realitate nu sunt mulţi care îşi trăiesc copilăria aşa. Copilăria de ceva vreme a suferit unele transformări şi ajustări pentru a se adapta vremurilor în care trăim şi anume:

Citește mai mult

Sexualizarea relaţiilor (II)

de

În ultimii ani omenirea a ales calea individualităţii în locul celei unitare ceea ce a dus la o creştere a ratei introverţilor, la noi obiceiuri şi practici care se desfăşoară individual, la achiziţionarea de tot felul de obiecte şi accesorii care să „ţină companie” în casă. Nu cred să s-au vândut vreodată mai multe animale de companie, mai multe calculatoare şi televizoare. Faptul că stăm mai mult în casă arată că avem mari deficienţe de relaţionare.

„Statul în casă” cu tot ce trebuie alături, dezvoltă foarte bine egoismul şi însoţirea calculatorului şi a televizorului „în statul acesta” ne modifică percepţia despre realitate. Când ieşim în societate vom avea tendinţa să ne comportăm precum vedetele pe care la urmărim. Acestea transmit o imagine puternic erotizată ca să nu zic mai mult, în consecinţă vom avea tendinţa de a transmite acelaşi mesaj. Este cred, o stare foarte întâlnită în România. În Belgia de exemplu nu am văzut astfel de comportamente decât foarte foarte rar şi atunci erau români în cadru. Când apărea „vreuna de a noastră” toată strada se uita ca la urs, unii marocani mă întrebau: la voi toate femeile sunt aşa? Cum adică? Păi toate se poartă de parcă ar umbla pe covorul roşu? Mare dreptate avea marocanul de la băcănie. Ne purtăm adesea de parcă am fi mari vedete. Împrumutăm din accesoriile lor, din hainele lor, din comportamentele lor şi din aerele lor. Diferenţa e că ei fac asta că au covorul roşu sub tălpi şi sute de „bliţuri” împrejur. De aia e bine să te uiţi pe unde mergi măcar din când în când şi să  mai dai ochelarii la o parte să realizezi că totuşi e asfalt nu covor sub tălpi.

Citește mai mult

Sexualizarea relaţiilor

de

 Mă duc cu gândul la un aspect foarte întâlnit astăzi şi care ne amprentează mult viaţa şi ce ţine de ea. Nu pot generaliza dar este un fenomen aproape general şi aceasta datorită stilului de viaţă dictat de reviste şi TV dar şi a faptului că găseşte în oameni pământ fertil pentru implantarea acestor concepte. Să legi relaţii normale, curate şi echilibrate este din ce în ce mai greu azi. Marea lor majoritate au loc aproape exclusiv în online unde eşti foarte limitat, unde trebuie să „te mulţumeşti” cu cuvintele celuilalt sau cu nişte poze pe care tot el ţi le oferă. Relaţiile din viaţa reală sunt tot mai puţine şi sunt impregnate de senzualitate şi sexualitate mai ales în rândul tinerilor.

Nu am ajuns eu un bâtrân din aceia care să tot bată în tineri, dar realitatea e că ei sunt cei mai afectaţi de sexualizarea relaţiilor. De fapt de ce folosesc termenul acesta, ce înseamnă o relaţie sexualizată?

O relaţie sexualizată este una puternic încărcată de senzualitate, sexualitate şi erotism. Nu tre

Citește mai mult

Iubire ieftină

de

Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu. Ioan 15:12

Iubirea este cel mai cântat sentiment, cel mai scris şi descris, cel mai discutat şi cel mai dorit. În acelaşi timp parcă se observă o distanţă tot mai mare între ceea ce se cântă sau declară şi nevoile oamenilor. Cu cât oamenii au mai mare nevoie de iubire cu atât iubirea este mai abordată, mai discutată şi parcă distanţa dintre dorinţă şi realitate se măreşte constant.

Iubirea este „la mare căutare” în ziua de azi şi totuşi rafturile „magazinelor de iubire” sunt goale. Cântecele de iubire sau poeziile mai toate sunt nostalgice şi fac referire la amintiri ale unui sentiment care a fost. Aproape toate cântecele de iubire fac referire la trecut sau la iubiri ilegitime, ascunse. Nostalgia învăluie aproape instantaneu pe cei care vorbesc de iubire pentru că aceasta nu mai este, s-a dus…

De fapt aproape că nu mai ştim decât să cerem iubire şi suntem „necalificaţi” în a oferi iubire. Există cerere foarte mare „pe piaţă” şi oferta este redusă, aproape inexistentă aşa că au apărut „iubiri chinezeşti” iubiri care au valoare mică, iubiri care ne costă puţin, iubiri „de unică folosinţă”, iubiri surogat. (atenţie, când spun iubiri chinezeşti mă refer la comparaţia cu lucrurile foarte ieftine şi de calitate slabă nu la iubiri ca ale chinezilor)

Citește mai mult

Creştinii trebuie să se implice (II)

de

… Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri. Matei 5:16

Faptele bune ale creştinilor trebuie să fie vizibile de departe, trebuie să existe şi să se poată vedea. Desigur că voi găsi tone de scuze să evit implicarea în social, voi găsi zeci de motivaţii ca să stau „pe locul  meu” din biserică şi să cred că deja fac un mare efort venind la biserică. Scuze sau motive nu sunt greu de găsit.

În acelaşi timp există şi extrema cealaltă. Unii creştini vor să se implice în politică, să se înscrie în partide, să candideze la funcţii, nu mă pronunţ în această privinţă dar e o extremă şi extremele sunt periculoase. Mulţi creştini care s-au implicat au fost mânjiţi , şi-au pătat numele fie din vina lor fie din cauza partidului în care au intrat. Mă gândesc la fiii lui  Zebedei care voiau o domnire pe pământ a lui Isus iar ei se vedeau deja ceva politicieni pe acolo şi se pare că au fost dezamăgiţi pe moment, nu aveau să fie politicieni ci martiri mai târziu.

Citește mai mult

Creştinii trebuie să se implice

de

Vrei, deci, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică? Iacov 2:20

De multă vreme am draftul acestei meditări prin ciornele mele dar astăzi i-a venit vremea. Aseară, dar nu numai, am „fugit” iar cu gândul la aspectul acesta al implicării creştinilor în social. E un subiect care îmi poate „ridica în cap” biserici întregi dar în acelaşi timp e o realitate la care noi avem mult de lucrat pentru a ne împlini menirea. Cei care mă cunosc ştiu că pledez adesea pentru implicarea celor din biserici în societatea în care trăim şi fac lucrul acesta chiar dacă am primit multe dezaprobări.

Des mi se spun expresii de genul: Să vedem de oile noastre mai întâi. Sau: Ăsta să fie singurul nostru păcat. Sau: Oamenii sunt din cale afară de răi. Sau: E vremea să ne strângem în case sub adăpostul sângelui. Sau: Să nu avem de a face nicidecum cu ei. Ba mai mult se folosesc şi versete cum sunt: …Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui…. etc. Ei bine ştiu că trebuie să fim în regulă, ştiu că trebuie să avem o relaţie bună cu Dumnezeu pentru a „ieşi” dar dacă nu le avem, dacă relaţia noastră cu Dumnezeu nu e ok să nu folosim asta ca scuză pentru neimplicare.

Citește mai mult

Doamne, ajută!

de

Doamne, ajută! Doamne, dă izbîndă! Psalmul 118:25

De când ne-am mutat în Mediaş am fost impresionaţi de salutul acesta aşa de răspândit pe aici: „Doamne, Ajută!” În zona din care venim noi nu l-am auzit decât în situaţii de excepţie dar aici era pe buzele tuturor. M-a dus inevitabil cu gândul la oameni credincioşi şi evlavioşi. Eram impresionat plăcut şi sunt încă.

Ieri după mesajul pe care l-am pregătit pentru slujire, despre munca celor din poporul Israel după moartea lui Iosua, pentru luarea în stăpânire şi cucerirea teritoriilor din Canaan, am fost întrebat şi despre ajutorul Lui Dumnezeu şi de ce acum nu mai ajută ca înainte. De ce înainte ajutorul lui Dumnezeu era aşa de evident şi palpabil şi acum e aşa de greu de definit? De ce ne rugăm de atâta vreme pentru locurile alea goale din biserică şi nu se ocupă? De ce ne rugăm pentru ploaie şi nu vine la timp? De ce ne rugăm pentru cei dragi şi nu se întorc la Dumnezeu? De ce ne rugăm pentru greşelile şi păcatele noastre şi nu suntem scăpaţi de ele? De ce răspunsul vine aşa de târziu dacă vine?

Meditam ieri seară la întrebările acestea şi am mai adăugat şi eu cîteva dar Dumnezeu mi-a răspuns unora din ele. Am descoperit că Dumnezeu nu se schimbă, El este acelaş ieri şi azi şi aşa va rămâne pentru totdeauna asta înseamnă că la noi este ceva problemă.

Citește mai mult