Cu Dumnezeu prin pustie…

de

Căci Tu eşti ajutorul meu, şi Sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijineşte. Psalmi 63:7  – 8

Viaţa noastră ne duce de multe ori prin pustiu. Pustiu care nu e iubit de nimeni, pustiu care poate să însemne: nelinişte, lipsuri, lipsă de acceptare, suferinţă fizică, prigonire, sete şi foame etc. Viaţa în pustie e foarte grea. În pustie nu ai decât nisip, vânt soare şi pe tine. În pustie după o vreme agonizezi, te încearcă disperarea, deznădejdea, descurajarea. În pustie ajungi să cunoşti cât eşti de limitat şi până unde ai puteri de rezolvare a lucrurilor. În pustie eşti obligat să stai mult doar tu cu tine însuţi şi cu Dumnezeu. Da chiar dacă nu crezi în El, pustia te face să strigi către El. Pustiul este locul de care toţi ne ferim dar este totuşi un loc care ne poate apropia de Dumnezeu extraordinar de mult.

Biblia ne spune că El vorbeşte oamenilor când într-un fel când în altul şi câteodată Dumnezeu pentru a ne putea vorbi ne duce în pustie. Poate a încercat adesea să ne capteze atenţia, să ne vorbească blând şi calm în mijlocul binecuvântării şi a celor dragi dar nu am avut vreme să ascultăm şi e nevoit Dumnezeu să ne ducă în pustie ca să fim doar noi cu El. Nu doar de asta ne duce Dumnezeu în pustie. Uneori ne duce acolo tocmai pentru că anumite examene doar acolo pot fi susţinute, încercarea credinţei noastre suportă diferite grade de examinare iar unele din examene acolo se dau, în secetă, buze uscate, lipsă de viziune şi speranţă, lipsă de apă şi de hrană, lipsă de iubire şi afecţiune. Da vrem sau nu vrem uneori ajungem şi în pustie.

Citește mai mult

Este Dumnezeu rasist?

de

„Cuvintele voastre Sunt aspre împotriva Mea, zice Domnul. Şi mai întrebaţi: „Ce-am spus noi împotriva Ta?” Maleahi 3:13

Recunosc că scriu aceste rânduri provocat de un comentariu pe facebook, o cunoştinţă scria probabil dintr-un suflet amărât şi deznădăjduit că Dumnezeu este rasist şi că iubeşte românii şi pe ei îi binecuvintează iar pe ţigani îi lasă în necaz. Acesta a fost un factor declanşator, întrebarea asta e mai veche. M-am întrebat adesea despre naţii întregi care aparent sunt condamnate de la naştere încă. Oare e Dumnezeu rasist?

 Sunt multe rase de oameni care ar putea să se plângă că sunt tratate de Dumnezeu diferenţiat de alţii. Dacă mergem după logica omenească anumite popoare sunt binecuvântate şi altele nu sunt binecuvântate. De exemplu orice om ai intreba: Ce ţară e binecuvântată America sau Somalia? Ar spune aproape instant că America. Dacă întrebarea s-ar referi la America şi România poate s-ar găsi unii să spună că România dar majoritatea tot la americani ar face referire. Şi dacă am restrânge şi mai tare şi am face comparaţie între America şi Germania, părerile ar fi împărţite mult mai echilibrat între unii şi alţii sau pentru amândouă ţările. Totuşi este un criteriu de evaluare omenesc o fi şi cel divin?

Citește mai mult

Nădejdile amânate

de

O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. Proverbe 13:12

Nu ştiu în ce măsură vi se potriveşte versetul acesta dar de mine se lipeşte ca magnetul pe uşa frigiderului. Mă surprind adesea afectat (tare) de nădejdile amânate. Deşi mi-am format un stil de viaţă defensiv şi când spun defensiv în cazul acesta mă refer la a nu avea aşteptări (sper puţine lucruri) totuşi parcă dezamăgirile sunt atât de intense şi profunde încât inima mi-o simt „moale ca apa”

Nu e vorba neapărat de promisiuni pe care alţii mi le fac ci e vorba şi de „nădejdile” sau speranţele pe care mi le fac singur. Cu toată disciplina pe care mi-o impun la capitolul acesta (şi vă asigur că e riguroasă) tot se nasc speranţe firave pe undeva. Sunt dorinţe nerostite şi negândite, nemeditate dar totuşi apar şi din păcate nu le observ decât în momentul în care „inima se îmbolnăveşte”

Scriptura spune că o speranţă care se tot amână dă boală inimii. Nu am ajuns să îmbolnăvesc inima fizic dar dezamăgirea unei nădejdi amânate sau neîmplinite e aşa de grea uneori că aş putea să o folosesc la compactat asfaltul de la drumuri.

Citește mai mult

Nu fi supărat pe daltă…

de

Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi. Efeseni 4:6

Când discut cu oamenii şi ajung la capitolul sfinţire toţi care sunt copii ai lui Dumnezeu sunt de acord că Dumnezeu cât suntem încă pe pământ lucrează în noi ca să ne desăvârşească. Suntem cu toţii de acord că viaţa de credinţă este în acelaşi timp şi atelierul de modelare al caracterului, atelier în care Dumnezeu ne transformă din zi în zi în asemănarea cu Domnul Isus Hristos.

Ei bine atâta vreme cât sunt în acest atelier mă pot aştepta la multe schimbări dacă sunt dispus să mă schimb. Dumnezeu modelează cu mare măiestrie fiinţele noastre. De cele mai multe ori EL lucrează fin, cu mare blândeţe şi milă pentru că „ştie din ce suntem făcuţi” aşa că îşi udă mâinile ca olarul şi fiinţa noastră pur şi simplu lunecă prin mâinile Sale formându-se ceea ce Dumnezeu intenţionează. Spune Scriptura că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel când în altul numai să luăm aminte. Filipeni 2:13  Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi…

Citește mai mult

Când Dumnezeu îşi urmează planul Său

de

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Ieremia 29:11

De regulă când auzim expresia „planul lui Dumnezeu” ne gândim la lucruri grandioase, mari şi ample dar astăzi aş vrea să meditez la lucruri mici şi mărunte, atât de mici încât poate oamenii nu s-ar complica cu ele. Ştiu, sunt la curent cu planurile mari ale lui Dumnezeu, planurile Sale de mântuire, salvare a oamenilor dar şi cu planurile Sale de judecată a acestui pământ şi de distrugere a răului la final în măsura în care ele sunt descoperite de Scriptură şi în măsura în care am de la EL lumina necesară să le înţeleg dar azi vreau să mă opresc la mărunţiş.

Aşa e că de multe ori poţi avea bani mari în buzunar şi să nu prea îi poţi folosi pentru lucruri urgente? Eu am păţit-o în gara din Târgu Neamţ dacă îmi amintesc bine. Aveam o hârtie de 500 de lei (abia apăruseră) şi trebuia să ajung la Paşcani. Biletul costa undeva la 7,5 lei dar gara aceea e una mica şi la o extremă a oraşului, trenurile sunt rare şi e dramă să îţi spună la casa de bilete: „Mergeţi şi schimbaţi undeva că nu am rest”. Să te duci în oraş înapoi înseamnă să ratezi trenul, să schimbi undeva nu ai cum, să mergi cu naşul nu îţi dă mâna să îi dai 500 de lei. Am fost nevoit să mă întorc în oraş şi să aştept următorul tren cu 4 ore mai târziu. Aveam bani dar nevoia mea era una mică.

Citește mai mult

Să nu vi se tulbure inima (II)

de

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. Ioan 14:1

Am avut de multe ori inima tulburată, multe momente în care inima mea a fost umbrită de gânduri sau situaţii care mă frământau în adâncul meu. Probabil nici voi nu faceţi excepţie de aceea vreau să scriu astăzi despre tulburarea inimii câteva rânduri.

În versetul citat Domnul Isus îi avertizează pe ucenici de apariţia tulburării inimii ca urmare a despărţirii de El si mai ales datorită evenimentelor care aveau să se desfăşoare, evenimente violente, crude care aveau să le zdruncine inima în profunzime. Domnul Isus ştia ce avea să urmeze în viitorul imediat dar şi în cel depărtat când ucenicii trebuiau ei înşişi să moară pentru credinţa lor (unii din ei). Cum să nu apară tulburare când eşti condamnat pentru credinţa ta mai ales că aceasta nu este una antisocială ci una morală, care se dăruieşte pentru semeni. Da inima lor avea să fie tulburată de multe ori începând de atunci dar Domnul Isus le dă avertismentul acesta şi le spune despre alternativa sau mai degrabă despre soluţia menită să le aducă pace în inimă, pregătită de el.

Citește mai mult