În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: „Nu te teme!” Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa! Plângerile 3:57 – 58
Unul din aspectele majore ale vieţii noastre pe pământ e cel referitor la credinţă. Oamenii au diferite credinţe şi aici nu mă refer la credinţa mântuitoare ci la speranţa că ceva se va întâmpla. Unele din aceste credinţe sau speranţe sunt aproape inconştiente cum ar fi: te urci în tren crezând că te va duce la destinaţia dorită sau faci un curs crezând că ulterior vei fi capabil să profesezi în acel domeniu. Alte credinţe, în schimb, necesită o logică în procesul lor de formare şi fixare. Dau aici ca exemplu promisiunea cuiva că îţi va aduce de la Paris un suvenir sau mai complex, promisiunea cuiva că va fi alături de tine până la sfârşitul vieţii. Pentru aşa credinţă e nevoie de dovezi logice, cogniţii serioase. Întrebarea care ţi-o pui e: Dar va merge omul la Paris de promite că îmi aduce suvenirul? sau mă iubeşte persoana aşa de tare ca să mă pot baza pe promisiunea sa?