Când ajungi la capătul răbdărilor… (1)

de

Şi, pe când se apropia de tabără, a văzut viţelul şi jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărîmat de piciorul muntelui. Exod 32:19

 Nu ştiu alţii cum sunt… dar eu când mă gândesc la unele situaţii din viaţă în care am ajuns la capătul răbdărilor şi am reacţionat la mânie mă întristez. Nu ştiu care e limita voastră de suportabilitate, cât puteţi să duceţi dar sunt convins că aveţi una ca şi mine. Există un nivel maxim suportat de fiecare din noi peste care situaţiile nu mai sunt 100% controlabile, nivel peste care reacţionăm de regulă mai fireşte şi de cele mai multe ori oamenii din jurul nostru rămân surprinşi de o asemenea ieşire.

Moise, că despre el e vorba în versetul de mai sus, spune Biblia că: era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului. Se pare că nimeni nu realizase că Moise are limite. Trecuse până atunci prin multe de la momentul trimiterii sale de către Dumnezeu: convingerea poporului, vizite la Faraon multe, judecată între oamenii din tabără, trecerea Mării Roşii, apa, mana etc. Multe aspecte în care era solicitare nervoasă mare. Gândiţi-vă doar la momentul în care Israel avea Marea roşie în faţă iar din spate venea Faraon cu armata, câţi oameni i-au reproşat atunci, câţi strigau la el, ce tensiune era şi totuşi nu îl găsim cedând. Dar a avut şi el o limită superioară peste care a reacţionat la mânie.

Citește mai mult

Care-i treba ta? (c)

de

Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, care Suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, Suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat… Romani 12:4

Meditam ieri la faptul că e bine, e recomandat ca fiecare să își vadă de treaba sa în ceea ce privește slujirea lui Dumnezeu și/sau în biserică. Am ajuns la concluzia că odată ce ai devenit copil de Dumnezeu fiecare devine o piesă foarte importantă într-un angrenaj mare de tot dar și foarte precis. În urma acestor gânduri sunt sigur că mulți se vor întreba: Bine, bine dar cum să știu care îmi este darul cu care trebuie să slujesc?

Multe persoane nu își fac treaba pentru că li se pare mai atrăgător ce fac alții. Pentru unii e mai fain să faci ceva ce te ține în centrul atenției, pentru alții e mai ispititor să facă ceva cât mai mic și discret depinde de personalitate foarte mult. Există oameni care sunt în stare să stea pe platformă sub reflectoare toată ziua dar există și persoane care nici măcar nu vor să fie văzute și ocupă un loc discret undeva unde nu sunt vizibile. A fi pe podium nu înseamnă neapărat a sluji lui Dumnezeu. Mulți se înșeală la capitolul acesta și fac treaba altora încurcându-i iar munca lor e nefăcută cauzând disfuncționalități.

Citește mai mult

Care-i treaba ta?

de

Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. 1 Petru 4:10

Îmi amintesc de un incident imediat după angajarea noastră în fabrica în care am lucrat prima dată. Fiecare din noi primisem un loc în care aveam ceva de făcut. Era o fabrică de mobilă şi toţi cei angajaţi am primit o anumită sarcină şi un anumit loc în care trebuia să lucrăm. Aveam colegi care îşi vedeau de treaba lor dar aveam şi colegi care ţopăiau de la maşină la maşină să vadă ei tot, să încerce tot cu convingerea că văzându-le şeful interesul pentru fabrică şi muncă vor fi apreciaţi. Nu a fost să fie aşa. Şeful îi certa de fiecare dată când îi prindea în alt loc decât al lor şi nu înţelegeau de ce.

În una din zile s-au întâmplat două incidente. Unul din ei fiind la o altă maşină decât era instruit să lucreze şi-a retezat trei degete într-o fracţiune de secundă. A început să urle, să ţipe, să sară pe acolo în toate părţile ca să atragă atenţie că a avut un accident. A fost văzut şi i s-a acordat primul ajutor după care a fost dus la spital cu degetele într-o pungă de plastic cu cuburi de gheaţă. În urma sa rămăsesem şocaţi mulţi din noi şi şeful era tare nervos dar avea lacrimi în ochi. I-a fost atrasă atenţia în repetate rânduri să stea la locul său şi să lucreze ce a fost pus să facă nu altceva. El mereu a crezut că e abilitat să facă de toate, că e mare meseriaş şi doar colegii şi şeful nu observă asta şi era pus pe demonstrate. L-a costat foarte mult şi pe el şi secţia toată a avut de suferit.

Citește mai mult

Am curajul să fiu eu?

de

Ideea de a compara un om cu un altul este absurdă. Singurul sistem de referinţă pe care trebuie să îl aibă omul este Dumnezeu. citat din Simion Purza

Nu ştiu dacă aţi avut vreodată ocazia să discutaţi cu oameni nemulţumiţi de sistemele actuale ale lumii şi ţării, dar bănuiec că da. Până la urmă fiecare dintre noi este nemulţumit de sistemele astea într-o anumită măsură şi în grupul nostru de amici sau cunoştinţe sigur există cineva mai conspiraţionist mai nemulţumit de sisteme. Dacă ar fi să întrebaţi pe stradă sau în biserici ar apărea mulţi care să îşi exprime această nemulţumire. Oamenii nu se simt bine în actualele sisteme omeneşti ci se simt prizonieri. Nu mai au libertatea să fie ceea ce au fost creaţi să fie.

Dar ar fi interesant să vorbiţi cu cineva nemulţumit de sisteme şi care a avut şi curajul să iasă din ele. Am avut ocazia să vorbesc cu două astfel de persoane şi le apreciez mult pentru tăria lor. Una e să fiu nemulţumit de situaţie şi alta e să fac sacrificiul să ies din ea. E dacă vreţi la fel cu cei care sunt în păcate, ştiu că fac rău şi că vor fi consecinţe, dar nu au tăria să vină la Dumnezeu şi să se lase de ele. Sistemele actuale ale lumii dau dependenţă severă. Numai încearcă să faci ceva ce e considerat anormal de către sistem şi vei avea de suferit din partea sistemului însuşi dar mai ales din partea celorlalti oameni prinşi în el.

Citește mai mult

Dumnezeu vorbeşte

de

Domnul i-a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise. Domnul i-a zis lui Cain. Domnul i-a zis lui Noe. Domnul i-a zis lui Avram. Domnul i-a zis lui Moise. Domnul i-a zis lui Iacov. Domnul i-a zis lui Aaron. Domnul i-a zis lui Ghedeon. Domnul i-a zis lui Samuel. Domnul i-a zis lui Isaia. Domnul i-a zis lui Pavel.

Una din discuţiile avute aşa mai între bărbaţi în anturajul meu este comunicarea lui Dumnezeu respectiv întrebarea: Cum vorbeşte Dumnezeu? Este o frământare reală a multor oameni care voiesc să trăiască o viaţă de credinţă şi biruinţă. Un credincios autentic îşi pune această întrebare tocmai pentru că intenţia sa este să trăiască în călăuzirea Domnului. De multe ori parcursul nostru pe acest pământ este ca o bâjbâială prin întuneric ca atunci când vrem să aprindem becul din cameră noaptea dar nu nimerim exact punctul, ştim cam ce trebuie făcut dar nu avem nici un firicel de lumină să putem vedea unde trebuie să apăsăm.

Am căutat în Biblie ocaziile în care Dumnezeu vorbeşte oamenilor şi am găsit multe de tot. M-au impresionat însă mai tare câteva astăzi: Iosua, Ghedeon, Moise şi Avraam. Am observat câteva principii pentru mine din acesta cazuri. Iată-le:

Citește mai mult

Credincioşi sau creduli

de

Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău. 1 Tesaloniceni 5:21-22

Nu scriu meditaţia de azi ca o critică la adresa cuiva ci ca o reacţie la ce am observat frecvent în ultima vreme inclusiv la mine. Românii afirmă că sunt un popor credincios, de creştini. Credinţa asta însă prea puţini dintre români o verifică dar şi mai puţini o validează prin purtarea lor. Aşa e că eu pot pretinde că sunt pilot de formula 1 că e fain, m-ar aprecia lumea, aş stârni admiraţia fetelor, tinerilor, adolescenţilor etc dar la momentul când să dovedesc afirmaţia nu aş avea cu ce. Cam aşa se întâmplă cu credinţa multora. Scriptura spune: Credinţa fără fapte este moartă, apoi: Faceţi fapte vrednice de pocăinţa voastră.

Pentru prea mulţi oameni credinţa e doar o poziţionare într-un cult sau altul. Omul afirmă că e credincios pentru că merge la o biserică. Aşa apar termenele de: credincios ortodox, credincios catolic, credincios baptist, credincios adventist etc. În realitate ceea ce se întâmplă e doar o înşelare conştientă sau inconştientă în cele mai multe cazuri. Faptul că mergem la o anumită biserică nu ne face credincioşi cum nici mersul cu avionul nu ne face piloţi.

Citește mai mult

Ajutorul vine de la Domnul

de

Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu! Psalmi 54:4

Mai mult ca niciodată se consideră de oameni că bizuirea pe ajutorul lui Dumnezeu e o mare prostie şi că e o încredere infantilă a unor oameni fraieri şi needucaţi. Oamenii consideră că Dumnezeu chiar dacă există nu are şi treaba acesta a ajutorării oamenilor. Se crede în Dumnezeu doar ca şi concept, că există undeva acolo sus, că este bun dar nu se acceptă de prea mulţi oameni că El ar putea interveni direct şi în problemele fizice omeneşti.

Aspectul acesta apare foarte frecvent, tot mai frecvent şi la cei ce îşi zic creştini. Merg la biserici şi se roagă fără credinţă că ar putea primi răspuns. O fac din rutină că aşa au auzit toată viaţa lor pe părinţi, o fac din disperare când au probleme mari dar iarăşi e fără prea multă convingere ci e făcută din tumultul situaţiilor când eşti în stare să te rogi la orice numai să scapi. Nu degeaba apare întrebarea: Dar când va veni Fiul Omului va mai găsi el credinţă pe pământ?

Discutam acum câteva luni cu cineva care venea de la o mănăstire şi din una în alta mă aflat că se rugase şi pentru copiii care îi erau tare răzvrătiţi. Am întrebat: şi credeţi că se vor linişti? La care doamna a spus: Dracu ştie, că îmi pare rău că i-am făcut. Cum să te rogi la Dumnezeu şi să ai aşteptarea să îţi răspundă la rugăciune diavolul? Am discutat mai mult cu doamna şi se pare că avea o parte consistentă din vina pusă copiilor ei. A plâns mult de ceea ce făcuse şi a luat unele decizii de a repara cât se putea din situaţie şi mi-a recomandat să mă fac popă 🙂

Citește mai mult