La necaz, aminteşte-ţi promisiunile lui Dumnezeu

de

Atitudinea noastră în necazuri depinde foarte mult de relaţia personală pe care o avem cu Dumnezeu. Este diferenţă între un om apropiat de Dumnezeu care trece prin necaz şi unul care doar pretinde că e credincios şi trece prin aceeaşi situaţie. Omul credincios cu adevărat, în clipele de necaz îşi aminteşte de promisiunile făcute de Dumnezeu şi acestea devin o mângâiere pentru el. De obicei la necaz, aşa cum scriam şi ieri, tindem să vedem asprimea, dreptatea sau chiar dorinţa de răzbunare a lui Dumnezeu şi pentru a putea înţelege de ce trecem prin acea încercare, trebuie să avem o credinţă autentică, nu una formală.

De ce este nevoie să ne reamintim promisiunile lui Dumnezeu în momentele de necaz? Aici îmi place sfatul pe care Pavel îl dă celor din Roma în scrisoarea trimisă lor: Romani 15:4 „ Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi nu prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.” Nădejdea omenească, logica omenească, explicaţiile omeneşti, ţin până la un anumit punct, de la acel punct înainte, e nevoie de bizuire pe promisiunile lui Dumnezeu, este nevoie să îl credem pe Dumnezeu care ne promite că: nu ne va ajunge nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea noastră, că va fi cu noi oriunde, că nu trebuie să ne îngrijorăm ci să aruncăm asupra lui îngrijorările că El însuşi îngrijeşte de noi şi alte şi alte promisiuni.

Citește mai mult

La necaz caută-L pe Dumnezeu

de

Da, ştiu că nu e corect să-l cauţi pe Dumnezeu doar la necaz. Ştiu că nu e cinstit să apelăm la El doar atunci când avem probleme. Dar pentru cei care nu au o relaţie bună cu El, acel moment poate fi începutul unei astfel de relaţii. Necazurile sau suferinţa, dacă ar fi să privim exemplul lui Iov, au fost „aduse” tocmai ca să mărească distanţa dintre el şi Dumnezeu dar nu s-a întâmplat aşa ci mai degrabă varianta spusă de apostolul Pavel în scrisoarea trimisă celor din Roma unde concluzionează: Romani 8:38  Căci Sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

De fapt, necazurile care vin în viaţa noastră, cele mai multe dintre ele, sunt consecinţa alegerilor noastre greşite şi puţine sunt provocate exclusiv de o cauză exterioară nouă. În această situaţie avem măcar trei motive să ne apropiem de Dumnezeu. Primul e că vrem să primim puteri să trecem prin acel necaz sau suferinţă, al doilea e pentru că avem nevoie de călăuzire în găsirea unei soluţii de ieşire iar al treilea e pentru că avem nevoie de înţelepciune ca pe viitor să nu mai luăm decizii greşite. Cu alte cuvinte avem destule motive ca la necaz să ne apropiem de Dumnezeu şi nu să ne depărtăm de El.

Citește mai mult

Ce te faci la necaz?

de

Eu sunt unul din oamenii care ar vrea să beneficieze de o protecţie specială de la Dumnezeu pentru că sunt copil al său. Aş fi vrut să fiu protejat total, adică imun, la două capitole măcar: ispită şi necaz. Vă daţi seama cum ar fi arătat viaţa fără să fiţi ispitiţi şi fără să aveţi necazuri? Totuşi, Scriptura ne spune din stare că „în lume vom avea necazuri” şi că „potrivnicul nostru dă târcoale ca un leu” aşa că slabe şanse avem să scăpăm de ispită sau de suferinţă câtă vreme suntem în trupul acesta. De aceea, în scrierile care urmează voi medita la suferinţă mai întâi şi apoi la ispită, pentru a descoperi adevăruri despre ele dar şi lucruri practice care să îmi fie de folos.

Există mult necaz pe pământ și poate fi imens de greu un perete mai încolo de tine sau mai ușor după peretele celălalt. Există țări în război, foamete, terorism, ebola etc. Acum în această meditare vreau să vorbesc în special de contextul în care ne aflăm noi ca români și nu la cel general.

Suferința nu este plăcută nimănui. Fie că vorbim de suferinţă psihică, fizică sau spirituală fiecare fuge de ea. Pentru unii suferinţă este imposibilitatea de a îşi cumpăra proaspătul lansat telefon de la Apple, este o suferinţă care altora li se pare nesemnificativă dar unii oameni suferă pentru asta. La extrema cealaltă sunt oamenii despre care putem spune „ăştia chiar suferă” cum ar fi cei cu boli grave, cancere, boli terminale, cum ar fi cei care au în familii astfel de cazuri si trebuie să îi îngrijească, cum ar fi oamenii cu boli psihice, cei cu depresii și aşa mai departe.

Citește mai mult

Când Dumnezeu te surprinde cu bunătatea Lui     

de

Unul din atributele lui Dumnezeu este bunătatea, lucrul acesta îl ştiu la nivel teoretic bine, dar modul în care El îşi arată bunătatea m-a uimit întotdeauna. Sunt, cred eu, departe de a fi un om care vede doar mâna lui Dumnezeu, sper să nu mă înşel cu privire la mine, dar am avut din plin parte de bunătatea Sa în viaţa mea şi a familiei mele de-a lungul timpului, dar şi acum. Zilele acestea, iar am cunoscut bunătatea fără margini a Creatorului.

Viaţa mea e plină de incidente şi evenimente în care bunătatea lui Dumnezeu s-a manifestat din plin. Boli grave pe care Dumnezeu le-a luat dintr-o dată, spitalizări aparent fără logică în urma cărora am cunoscut cea mai faină fată pe care o puteam cunoaşte (Ana), pierderi inexplicabile dar care mi-au salvat viaţa şi mai ales mântuirea mea. Totuşi vreau să scriu despre ultima manifestare de dragoste a lui Dumnezeu în cazul „necazului” cu fiul nostru Iosua despre care am scris AICI.

Citește mai mult

Eşti pregătit?

de

Ieri seara am avut parte de un incident neplăcut, care mi-a adus mult stres şi m-a făcut să transpir mult. Trebuia să înregistrez prima ediţie a unei noi emisiuni cu invitaţi, am mers cu o oră şi jumătate înaintea invitaţilor să pregătesc partea tehnică, despre care eram absolut convins că nu va pune probleme. Mai făcusem manevre din astea dar diferenţa era că aveam la dispoziţie un mixer nou. Mi-am zis: „ce poate fi diferit faţă de altele că doar toate mixerele fac aceeaşi treabă”, am aruncat o privire pe cutia mixerului şi am zis: „merge”, gândindu-mă că diferenţe mari între ele nu au cum exista. Aveam să aflu că un singur buton „amărât” poate face diferenţa între, o oră de înregistrări fără stres şi 2 ore şi jumătate de chinuială, astfel încât, să pierzi invitaţii prin vrăjelile lui Moş Ene şi să te chinui apoi să îi ţii treji încă o oră, ca să nu mai zic de „chelfăneala” care or fi luat-o acasă de la soţiile lor pentru întârzierea semnificativă.

Da, incidentul a avut comicul său, dar mi-a dat suficient de gândit noaptea trecută. Mulţi tineri intră în examene crezând că nu o să fie probleme, că doar câteva pagini au citit şi ei şi pe la ore au mai fost. Mulţi tineri se căsătoresc crezând că, doar nu o fi aşa mare filosofeală să te însori sau să te măriţi, s-au uitat ei la alţii şi au văzut cam cum stă treaba! Mulţi oameni se angajează, crezând că o să facă faţă şi o să înveţe pe parcurs şi când trebuie să plătească pentru pagubele făcute, îşi consideră şeful „afurisit”. Mulţi bărbaţi se apucă de pornit maşinării sau aparate fără să fi citit manualul acelui dispozitiv, gândindu-se  ca un amic de al meu „că doar nu e aripă de avion” şi ajung să ardă frumuseţi de aparate, din cauza încăpăţânării. Multe alte incidente seamănă cu experienţa mea de aseară şi ne costă în consecinţă. Datorită superficialităţii şi a neseriozităţii plătim un preţ mai mic sau mai mare.

Citește mai mult

Creştinii trebuie să fie modele și repere

de

De multe ori m-am întrebat cu amărală de ce Dumnezeu nu ne ia acasă pe cei ce deja am făcut un legământ cu El? Uneori, prin greutăţile vieţii, prin bătăliile pe care le am de dus clar am preferat varianta mergerii acasă ca să scap de greutate. Nu ştiu cât de firesc e gândul sau păcătos însă la acea vreme mi se părea tare logic şi evlavios. Doar îmi doream să fiu cu Dumnezeu, ce poate fi rău în asta.

Cu timpul, unele din întrebările mele au primit răspuns şi unul din ele e subiectul meditării de azi. Dumnezeu nu ne ia acasă după convertire pentru că noi trebuie să fim modele şi îndrumători spre Hristos. Ei bine, asta nu e treabă uşoară deloc şi nici nu va fi. Responsabilitatea este imensă şi pericolele pe măsură. Societatea în care trăim caută să uniformizeze populaţia în acelaşi mod de gândire sau mai bine zis de „negândire” pentru a o putea controla şi manipula şi oricine va îndrăzni să arate drumul spre libertate din această închisoare va avea de suferit.

Citește mai mult

Provocare sau leapşă

de

Circulă pe net zilele astea o mulţime de provocări. Unele din ele mai „evlavioase” altele mai „fireşti” dar au ceva în comun. De la turnat apă cu gheaţă în cap, fenomen care aproape apune după aflarea adevărului despre iniţiatori şi destinaţia fondurilor, la lista cu cele 10 cărţi care au marcat viaţa ajunsă până la preşedinte şi premier şi care este „ajustabilă” şi „reglabilă” în funcţie de cine a făcut provocarea (că doar nu-ţi permiţi să pui titluri „mai slabe” ca cel ce face provocarea). Până la ultima găselniţă, memorarea unui grupaj de versete din biblie care prinde tare acum.

Este adevărat că internetul ne-a revoluţionat viaţa. Multe din activităţile noastre sunt făcute prin internet şi de asemeni o cantitate mare din socializarea noastră se face prin intermediul internetului, iar la asta facebook-ul are un rol tot mai mare şi ne învaţă să ne expunem dincolo de limitele normalului. Mai mult internetul ne cam face agenda.

Citește mai mult