Războiul asupra minţii umane – Incultura şi prostia

de

Dacă vrei să manipulezi un om fără probleme una din condiţii este să îl ţii nedezvoltat intelectual. Cu alte cuvinte, cu cât este mai incult cu atât e mai uşor de dus. Asta nu este doar o constatare a mea personală ci una confirmată şi de realitate dar pe care o găsim şi în Biblie. Dumnezeu cere mereu oamenilor să fie înţelepţi. Deşi se crede greşit că cei care cred în Dumnezeu ar fi inculţi, limitaţi în gândire, incapabili să accepte evoluţia ştiinţei, în realitate, un creştin adevărat trebuie să fie „în top” în privinţa înţelepciunii. Nu mă refer prin asta la „a accepta” ce spune ştiinţa ci la „a şti”. Dacă citim Scriptura vedem că suntem chemaţi la înţelepciune (specific că „înţelepciune” nu e egal cu „ştiinţă” dar „înţelepciune” poate include „ştiinţă”) cartea înţeleptului Solomon abundă de chemări spre înţelepciune.

Paradoxul mare este că deşi avem chemarea să fim înţelepţi, deşi avem mijloace de informare mai multe, deşi avem acces spre resurse aproape nelimitate în realitate suntem din ce în ce mai puţin înţelepţi. Ne abundă capul de informaţie stocată dar neprocesată. Să fii informat sau să ai acces la informaţie nu înseamnă că eşti înţelept. Poţi să ştii multe lucruri dar să nu le poţi „mixa” cum trebuie.

Citește mai mult

Războiul asupra minţii umane – Viaţa aglomerată

de

Unul din efectele existenţei nevoilor false în viaţa noastră este o viaţă foarte aglomerată. Cred că mulţi dintre noi ar putea caracteriza viaţa lor ca fiind una aglomerată sau foarte aglomerată. Asta face parte desigur dintr-un plan de război cu oamenii. Cred că omul a fost creat să trăiască în simplitate, în conexiune cu Dumnezeu şi cu ceilalţi, ori focalizarea pe toate lucrurile care ne aglomerează viaţa tocmai aici ne atacă. Dacă suntem aşa de ocupaţi de regulă tăiem din timpul dedicat sufletului şi ne rupem de relaţiile cu oamenii sau le scurtăm la minimul necesar.

Faptul că suntem duşi în derută nu e la voia întâmplării, are tocmai menirea de a ne abate de la chemarea sau menirea cu care Dumnezeu ne-a creat, aceea de a fi fiinţe relaţionale. E ceva în genul procedurii aplicate de hoţi ca să intre la furat. Dacă există un câine în curte îi distrag atenţia cu ceva, ca să poată intra. Sau similar cu ce facem noi cu copiii noştri când sunt mici şi au luat o trântă, au o „bubă” şi zbiară înfricoşaţi. Le dăm preocupări care să îi distragă de la incident.

Citește mai mult

Războiul asupra minţii umane – Nevoi false

de

Aseară în timp ce Ana, soţia mea, învăţa pentru examenul de licenţă, mi-a adus în discuţie o altă tactică de război cu mintea umană. Printre temele sale de licenţă era una: „factori motivaţionali în muncă”. Am tot dezbătut noi o vreme şi i-am identificat dar ne-a intrat „pe radare” un factor motivaţional interesant: munca poate fi motivantă dacă oamenilor li se crează nevoi noi. Cu alte cuvinte nu e nevoie să forţezi omul să muncească mult, să-l păzeşti, să tot stai cu gura pe el. Poţi foarte simplu să-i creezi o nevoie nouă şi se va strădui să şi-o împlinească.

Haideţi să facem un exerciţiu pornind de la o experienţă personală de a mea. Săptămâna trecută, când Ana era la ultimele examene, am vrut ca de obicei să o aştept cu casa curată aşa că unul din aspecte era să spăl podeaua în bucătărie după ce am terminat curăţenia. La noi încă „suntem înapoiaţi” şi spălăm cu cârpe pe jos nu cu mopul, aşa că mă trezesc că trebuie să mut o cutie care-mi stătea în cale. O cutie mărişoară care-i de-o vârstă cu Iosua, adică a făcut în vara asta 6 ani de când zace prin bucătărie ba într-un colţ ba în altul. În ea este un storcător de fructe pe care l-am folosit fix de 6 ori daca îmi amintesc bine. Toate cele 6 folosiri in primele luni de viaţă ale ficioraşului nostru. De atunci tot dăm şuturi la cutie prin bucătărie.

Citește mai mult

Războiul asupra minţii umane – Rolul televiziunii (II)

de

În principal, forţa televiziunii decurge din capacitatea pe care o are de a transmite imagini în mişcare, de a te face să vezi în faţa ochilor „realităţi” care nu sunt în acel loc sau care nici nu există. Acele imagini, spre deosebire de cele formate prin vederea lucrurilor care ne înconjoară efectiv, au capacitatea de a penetra cu o forţă deosebită subconştientul uman. Studiile sociologice demonstrează că oamenii, deşi ştiu că o parte din tot ce văd pe micul ecran este ficţiune, se comportă ulterior vizionării ca şi cum totul ar fi fost real şi bun de avut ca model. „A fi văzut” a fost dintotdeauna cel mai bun argument. (Fragment din „Revrăjirea lumii” de dr. Virgiliu Gheorghe)

Concluzia la care autorul acestei cărţi ajunge, una din concluzii, în urma cercetărilor făcute este că vizionarea TV, prin caracteristicile sale, îi determină pe oameni să se raporteze la televiziune la ca o instanţă de ordin religios, deşi ea nu constituie decât un mijloc evazionist bun pentru uitarea crizei existenţiale pe care o traversează omul secularizat al societăţii tehnologice. Sumarizând, autorul conchide că efectul principal al televiziunii este unul de natură magică.

Citește mai mult

Războiul asupra minţii umane – Rolul televiziunii

de

Intuiesc deja că unora nu le pică bine ceea ce scriu astăzi, dar precizez de la început că nu scriu acuzativ, nu vreau să pretind nici că deţin singurul punct de vedere corect. Vreau doar să trag un semnal de alarmă important pentru cei care vor să ducă o viaţă cât mai sănătoasă mental şi implicit şi la celelalte capitole.

În primul rând ţin să afirm că nu văd televizorul ca pe ceva diabolic, rău în sine, nici nu văd „drăcuşori la fiecare buton de pe telecomandă” cum spunea cineva. Văd televizorul ca pe o piesă electronică de mare fineţe, de tot mai mare fineţe, care era cât pe ce să reprezinte un pas spre evoluţie dar nu a fost să fie. De altfel televizorul este un instrument , dispozitiv sau cum vreţi să îl numim, care ne poate îmbunătăţi calitatea vieţii în anumite situaţii.

Apoi vreau să specific că, văd televizorul ca pe unul din cele mai mare pericole când discutăm de războiul asupra minţii umane. Îl văd aşa pentru că este folosit incorect, iraţional, fără ca măcar majoritatea oamenilor să bănuiască că de acolo le poate veni nenorocirea.  Pentru cei care vor să afle în detaliu ce pericole se ascund in spatele televiziunii le recomand cu încredere cartea doctorului Virgiliu Gheorghe – Efectele televiziunii asupra mintii umane care se găseşte uşor de cumpărat la o căutare pe internet. O carte scrisă foarte bine de un om temător de Dumnezeu, fără extremisme religioase ci echilibrat şi ştiinţific.

Citește mai mult

Războiul asupra minţii umane – Cine deține controlul?

de

E de departe cel mai vechi război în care este implicat şi omul. De la puţin timp după crearea sa a început acest război şi iată că va ţine până la încetarea din viaţa aceasta. E vorba de atacuri permanente, de asedii prelungite, de vicleşuguri, de învăluiri, de arme puternice. Este vorba de un război în care duşmanul omului va folosi orice armă, oricât de neconvenţională ar fi. Bătălia asupra minţii este în toi şi mintea ta este şi ea asaltată.

În Biblie se vorbeşte mult despre minte, uneori direct alteori folosindu-se termenul de „inimă” cum ar fi versetul din Proverbe „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.” Şi altele ca acesta. Dumnezeu se preocupă de mintea omului pentru că este foarte importantă. Cine este stăpânul minţii acela este stăpânul acelui om.

Oricum am gândi, descoperim că bătălia asupra minţii oamenilor este imensă. Această bătălie implică multe aspecte şi strategii, unele din ele de-a dreptul pioase şi religioase. Multe „entităţi” vor să controleze minţile oamenilor. Printre ele: biserici, corporaţii, guverne, sisteme, companii, formatori de opinii, politicieni, imperii mediatice, şi mulţi bogaţi ai lumii cu interese asupra celorlalţi. Efectul este previzibil, oamenii cedează repede teritoriu şi alţii controlează viaţa lor controlând mintea lor. Iată câteva exemple:

Citește mai mult

Când mintea îţi otrăveşte viaţa

de

Ai văzut vreodată oameni trişti tot timpul? Dar nemulţumiţi? Dar depresivi? Dar oameni care bârfesc non-stop? Dar oameni imaturi? Mai mult ca sigur ai văzut, poate chiar tu ai fost în unele din aceste stări. Eu de exemplu mă surprind uneori cuprins de întristare deşi sunt sănătos, am binecuvântări, copiii sunt sănătoşi (aproape), am o soţie iubitoare, pot munci şi totuşi am perioade în care tristeţea mă copleşeşte.

Acum câteva săptămâni unul din clienţii pe care îi am la consiliere a încercat să se sinucidă. Cunoştinţele sale au persistent în minte o întrebare: De ce dacă avea tot ce îşi dorea? Copiii aranjaţi, casă avea, rate nu, sănătos era, soţie gospodină, maşină, venit frumuşel etc. De ce a încercat să-şi  ia zilele? Poate e un caz extrem aşa că vă voi prezenta unul mai comun.

Citește mai mult