Viaţa în rate – Rata a doua

de

Întrebarea care mă frământă în ultima vreme referitor la stilul de viaţă îndatorat este: Dar se merită? După cum scriam şi ieri cele mai multe credite sunt contractate pentru lucruri neesenţiale, apoi unele pentru lucruri care ţin de un confort sporit, apoi unele care ţin de viteza cu care ne trăim viaţa.

Am discutat în acest sens cu o cunoştinţă şi îmi spunea cu durere că a muncit mult să-şi termine rata la casă în SUA şi în 20 de ani a făcut asta, avea 41 la vremea aceea şi era tare bucuros că are casa lui şi că nu mai are rată pentru aceasta doar că a constatat că are nevoie de reparaţii majore casa, pentru că nu a avut de unde investi prea mult în ultimii 10 ani din cauza ratei pentru ea. Când credea că a scăpat şi că o va repara cu banii strânşi pe rând şi că nu va face alt credit, când omul calcula cam în cât timp îşi va strânge suma necesară, a venit o furtună zdravănă şi i-a luat o parte din acoperiş şi i-a făcut şi alte pagube pentru că casa era slăbită. A fugit cu viteza maximă către bancă şi a făcut un alt împrumut pe 6 ani pentru acoperiş şi alte reparaţii. Cu alte cuvinte… chiar dacă creditul e privit cu ochi buni când e vorba de cumpărat o casă el, strecoară microbul în sânge.

Citește mai mult

Viaţa în rate – Prima rată

de

Creditele au ajuns o componentă a vieţii secolului în care trăim. Puţini oameni se pot „lăuda” că nu au credite de plătit iar numărul oamenilor îndatoraţi către bănci, magazine, firme şi alţi oameni creşte constant. Suntem nu doar încurajaţi să împrumutăm, ci chiar agresaţi prin reclame bine gândite şi foarte atent create ca să atingă scopul.

Băncile, unele din cele mai profitabile „industrii”, dispun de banii necesari creării unor reclame eficiente, la creditele pe care le oferă. Aceste reclame sunt făcute pe baza cercetărilor în domeniul sociologiei, psihologiei, culturii şi a tuturor elementelor necesare. Acolo contează şi se are în vedere fiecare umbră, fiecare culoare, fiecare gest, fiecare cută a feţei. Prin aceste reclame suntem programaţi să accesăm creditele lor cum de altfel la aproape toate reclamele suntem programaţi să cumpărăm ceva anume.

Citește mai mult

3 2 1 Start

de

Deşi „File din jurnal” a fost un proiect al anului trecut, a fost un angajament pe care l-am luat pentru anul 2013 şi mă bucur că am reuşit să mă ţin de el, adică să scriu măcar o meditare pe zi am hotărât după o gândire de câteva zile de meditare privitor la priorităţile anului 2014 să îl continui. Vreau să scriu şi anul acesta din trei motive, primul e egoist, vreau să scriu pentru mine, pentru a mă disciplina, pentru a mă forma, pentru a îmi pune mintea la treabă. Al doilea motiv este că vreau să scriu pentru cei care mă urmăresc, am văzut mulţi oameni care citesc blogul şi unii din ei chiar m-au încurajat şi mi-au trimis acesta încurajări prin mesaje. Şi motivul principal va rămâne cel care l-am  declarat la înfiinţarea blogului, este acela de a mărturisi despre minunile şi lucrările făcute de Dumnezeu în viaţa mea. El a lucrat minunat anul trecut şi mă aştept la implicare măcar la fel de intensă din partea Sa şi anul acesta în viaţa mea aşa că voi avea ce să scriu.

Citește mai mult

Un an de îndurare

de

Astăzi nu voi scrie mult. Nu e mult de scris pentru că e mult de meditat. Dumnezeu a fost tare bun cu mine şi cu cei dragi mie, atât de bun încât mi-e teamă să nu-i greşesc. Deşi am trecut teste grele mâna Lui m-a purtat şi mi-a dat izbândă. Deşi a fost un an greu, am primit putere de la El pentru tot ce trebuia să fac. Deşi nu am meritat, am fost iubit mult de El şi de oamenii pe care El i-a trimis în viaţa mea. Deşi în alte părţi creştinii au suferit pe mine m-a ferit. Bunătatea lui Dumnezeu a fost uriaşă pentru mine şi casa mea anul acesta. La o asemenea bunătate nu poţi găsi cuvinte de mulţumire suficiente ca să poţi fi recunoscător. El face infinit mai mult decât merităm noi şi face asta pentru că e bun şi noi nu vom putea niciodată să plătim bunătatea aceasta însă vom putea să trăim în supunere şi ascultare de El şi eu voi face acest lucru pentru că e tare bine în mâna Tatălui. Da, poate sunt egoist, dar vreau să-mi fie bine aşa că voi sta eu şi casa mea ascunşi în mâna celui Atotputernic. Doamne ai milă de mine şi de ai mei.

Ce a fost o să mai fie. Nimic nu e nou sub soare spune înţeleptul Solomon, toate au mai fost deja. Una peste alta anul care a trecut prin intervenţia lui Dumnezeu a fost un an de mare har şi prin puterea lui am realizat lucrări de care nu mă credem în stare. De departe cea mai mare realizare a anului trecut a fost relaţia mea cu oameni deosebiţi. Nu sunt eu prea „prietenar” dar oamenii care există în viaţa mea mi-au făcut viaţa mai frumoasă, mi-au dat speranţă, m-au încurajat, m-au sprijinit şi am încercat la rândul meu să fac la fel cu ceilalţi, sper să fi reuşit. Dincolo de tot ce poate realiza sau face omul relaţiile sunt partea cea mai bună în care poate lucra şi investi. Probabil la începutul anului voi scrie mai pe larg despre oamenii din viaţa mea.

Citește mai mult

Cât de stresantă este încercarea

de

Cei care se numesc credincioşi cunosc foarte bine termenul de „încercare”. Unii îl percep ca pe ceva rău venit în urma necredinţei, alţii îl percep ca pe ceva rău dar venit la pachet cu credinţa şi unii îl percep ca fiind ceva normal vieţii de credinţă şi mai sunt şi unii care îl percep ca pe ceva bun, pozitiv. În funcţie de modul de percepţie al încercării găsim mai multe moduri de reacţie la încercare. De regulă, la cei mai mulţi dintre creştini, încercarea e de nedorit. Mulţi creştini se roagă ca să le meargă bine  şi nimic care le-ar putea strica „binele” să nu dea peste ei, nici boală, nici lipsă, nici prigoană, nici traume, nici îndoială, nimic. Creştinii ar vrea ca toate lucrurile să le meargă bine.

Aşa se face că orice încercare care vine asupra unui credincios devine un factor de stres puternic şi acesta reacţionează la încercare specific stresului:  corpul său eliberează acid în stomac, accelerează bătăile inimii, pregăteşte omul de apărare sau luptă. Stresul se pare că e factor major al cauzei bolii Alzheimer, bolilor de inimă, ulcerului, diabetului, infertilităţii, migrene, tuse, răceală şi cancer. Aşa că o percepere a încercărilor ca fiind ceva anormal va crea mari probleme şi trebuie neapărat să regândim ce înseamnă încercarea şi ce rol are aceasta.

Citește mai mult

Trăirea creştină nu este uşoară

de

Creştinismul a avut un parcurs tare zbuciumat de-a lungul existenţei sale. Unele perioade în care a fost persecutat masiv, dar şi unele perioade în care a devenit persecutantul. Perioade în care a fost uşor de trăit ca şi creştin, dar şi perioade în care a fost dificil să-ţi trăieşti creştinismul. Perioade în care creştinii erau apreciaţi, dar şi perioade în care aceştia au fost batjocoriţi. Perioade în care creştinii au fost de mare ajutor societăţii, jefuindu-se pentru alţii dar şi perioade în care creştinii au devenit un soi de club exclusivist. Pe suprafaţa pământului şi acum există alte zone în care creştinii se află în diferite posturi. Există zone în care acum creştinii sunt prigoniţi, ucişi, torturaţi dar există şi zone în care creştinii „o duc bine”. Per ansamblu, în vremurile actuale, a crescut gradul de persecuţie a creştinilor şi asta nu doar în ţările musulmane ci şi în America şi în Europa unde se pretinde a fi democraţie.

Dincolo de aspectele socio-politice, trăirea creştină nu este uşoară datorită influenţelor socio-culturale anticreştine foarte prezente astăzi. Societatea, mass-media, şcoala, instituţiile de cultură educă oamenii într-o cultură clar anticreştină. Valorile promovate şi mediatizate nu sunt cele creştine ci mai degrabă anticreştine. Principiile creştine sunt clar atacate de instituţiile de cultură şi moralitatea a fost modificată astfel încât să nu se mai suprapună neapărat cu valorile Bibliei, ci să fie o moralitate de origine creştină dar adaptată culturii permisive.

Citește mai mult

Eu, dacă vreau, pot să mă las…

de

Anul acesta am discutat cu mai multe persoane referitor la anumite obiceiuri rele şi la renunţarea la acestea, dar şi cu privire la anumite obiceiuri bune care ar trebui începute considerându-se benefice şi necesare. Multe din aceste discuţii se terminau sau începeau cu afirmaţia: „Eu, dacă vreau, pot să mă las de…”. Afirmaţia aceasta m-a pus pe gânduri de multe ori pentru că aproape de fiecare dată când am discutat cu alcoolici, fumători, drogaţi, obezi, dezorganizaţi, dependenţi de pornografie şi alţii am primit răspunsul acesta.

Cât de adevărat este că o persoană prinsă de diferite patimi mai poate „dacă vrea”? Cât de liberă mai este mintea unei astfel de persoane să mai vrea? Ce anume ar trebui să se întâmple ca să convingă o astfel de persoană să vrea? Cei mai mulţi alcoolici continuă cu alcoolul chiar şi când medicul le spune că au ciroză, sunt în patul de spital din cauza alcoolului şi tot nu se declanşează acel „dacă vreau, pot”. Mulţi dintre fumători când sunt internaţi la TBC şi doctorul le spune să nu mai fumeze că deja plămânii sunt distruşi, merg în baie să mai tragă câte o ţigară. Multe persoane care au dat în patima mâncatului excesiv primesc avertizarea de la medic că inima le e învelită în grăsime dar tot nu se declanşează acel „dacă vreau, pot”. La fel şi cu persoanele dezorganizate, cu cele care muncesc în exces şi cu orice categorie de „patimi”.

Citește mai mult