An: 2013

Vindecarea de egoism

de

Suntem împliniţi cu adevărat numai atunci când căutăm să împlinim vieţile celorlalţi. (Gary Chapman)

Spuneam ieri că egoismul ne caracterizează de la naştere şi ar putea rămâne în vieţile noastre până la moarte dacă nu îl poftim afară. Este o stare „naturală” a fiinţei umane şi doar cei care vor să evolueze spiritual „se împiedică de ea”  şi iau măsuri. Cei care vor să se asemene cu Hristos, vor găsi o barieră severă în calea devenirii ca El şi aceasta va fi egoismul.

Cred că „scăparea de egoism” e o dorinţa a multor credincioşi, sau îmi place să cred, aşa că mi-am pus şi eu întrebarea „Cum scap de egoism?” Răspunsurile nu sunt foarte uşor de dat într-o lume creştină în care egoismul a fost „tot una” cu iubirea de sine şi cu stima de sine. Acestea au fost şi sunt temele preferate ale multor predicatori şi  unii chiar dau cu „ghioaga” la capitolul acesta susţinînd că trebuie să ne dizolvăm cu totul, să ne urâm, să ne considerăm nemernicii cei mai de jos şi mai nevrednici. Cum să procedăm când aceste lucruri ne sunt bine scrise în minte?

Citește mai mult

Din greşelile trecutului – Egoismul

de

Egoism nu înseamnă ca cineva să trăiască aşa cum doreşte. Înseamnă a cere altor oameni să trăiască aşa cum acel cineva doreşte să trăiască. Oscar Wilde

Cred că e cea mai simplă şi cuprinzătoare definirea a egoismului, aceasta spusă de Oscar Wilde. Multe încercări greşite de definire a egoismului am auzit în biserici şi multă teorie emisă pe baza acestora. Am auzit adesea că este greşit să te iubeşti pe tine, este greşit să ai o stimă de sine, este greşit să primeşti vreo laudă etc. În realitate lucrurile nu sunt aşa de uşor de trasat în dreptul altora. Cred că trebuie să separăm stima de sine, iubirea de sine sănătoasă de iubirea de sine bolnavă, egoistă.

Egoismul este unul din cele mai mari motoare ale răului în lume. Dorinţa ca ceilalţi să trăiască aşa cum vrea egoistul este generatoare de conflict, nemulţumire, frustrare şi consumă multe momente preţioase care ar putea fi clipe minunate. Egoismul desface multe căsătorii care au început bine, strică multe relaţii care au fost cândva puternice, sparg lesne comunităţi de oameni bine închegate şi ajung de distrug chiar state întregi.

Citește mai mult

Vindecarea de supărare

de

Supărarea e un acid care dăunează mai mult vasului în care e păstrată, decât celor în care e turnată. Mark Twain

Mulţi dintre noi, sau mai bine zis, fiecare dintre noi am fost supăraţi la un moment dat şi unii ne-am bucura să ştim că am fost supăraţi „doar un moment” dar din păcate am fost supăraţi zile întregi. Şi când spun asta nu mă refer la o supărare întemeiată, ci la una decisă, care ne stătea în puteri să o rezolvăm. Există şi situaţii imprevizibile, situaţii care ne iau prin surprindere şi ne supără, dar cele mai multe din supărările noastre sunt unele conştiente, decise de noi, intenţionate.

Am văzut în meditarea de ieri că supărarea duce numai la rău şi este caracteristică oamenilor imaturi mai mult. Supărarea afectează pe cei din jur, afectează relaţiile, afectează familia, afectează colegii cu care lucrăm sau învăţăm dar cele mai afectate persoane sunt: … supăraţii. Da, cel mai mult au de suferit cei care îşi permit să fie şi să rămână supăraţi şi baiul mare e că  nici din exterior nu prea ai cum să îi ajuţi. Supărarea îl va însoţi pe supărat peste tot, la masă, la serviciu, la biserică, pe stradă, la muncă, la nuntă, la înmormântare, la verde oriunde va merge supărarea îi este credincioasă şi devotată iar efectele nu vor întârzia să apară: dureri de stomac, agitaţie, lipsa prietenilor, imposibilitatea de a înţelege cuvântul şi multe altele.

Citește mai mult

Din greşelile trecutului – Supărarea

de

Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău. Psalmul 37:8

Nu o dată am întâlnit şi am avut de a face cu oameni supăraţi. De fapt la mine ajung mulţi oameni supăraţi mai ales pe soţul sau soţia lor şi tare mă bucur când pleacă împăcaţi. Oamenii supăraţi sunt de două feluri, unii cărora le trece şi alţii cărora nu le trece niciodată. Mai mult, nu doar că am văzut oameni supăraţi, am fost şi eu supărat, m-am văzut de multe ori, de prea multe ori supărat şi îmbufnat. Deci mă trec zeci de gânduri despre supărare în momentele acestea şi mai ales despre efectele ei simţite pe pielea mea fie din cauză că eu am fost supăratul fie că am fost în „raza de acţiune” a unui supărat sau chiar ţinta acestuia.

Când ai de a face cu un supărat apăi e bai. Toate încercările de a îi face pe plac sunt doar palide tentative care nu pot avea efect. Când omul e supărat parcă are un zid invizibil în jurul său şi orice faptă sau vorbă bună nu îl ating. De fapt cred că supărarea pune oamenilor ochelari, orice ar privi ei văd în culoarea ochelarilor. Fie că te porţi ca şi până atunci cu el, fie că te porţi mai bine, el tot aia vede. Uneori chiar ne prostim să le facem ziua bună celor morocănoşi, călcăm pe noi doar, doar le-a trece, dar … degeaba.

Şi eu mă mai supăr uneori dar şugubeaţa de Ana face ce face şi nu mă pot abţine să nu izbucnesc în râs la un moment dar. Când suntem supăraţi e ca la priveghi, parcă am avea mortul în casă, nu ne place niciunuia dar uneori persistăm în starea asta „doar aşa ca să vadă” celălalt cât de tare suntem supăraţi. La noi deocamdată supărările nu ţin mult, Ana face orice dacă sunt supărat, de la cerut iertare până la glume, gâdilit sau alte chestii copilăreşti. Pot zice că cele mai multe supărări din casă ea le-a lecuit. Nu ne place supărarea şi sperăm ca aceasta să nu devină vreodată „cronică” cum văd în multe case.

Citește mai mult

Cred că va fi bine…

de

Într-o zi un jucător de fotbal al echipei Universităţii din Michigan , a venit la antrenorul său si i-a spus că echipa va câştiga cu siguranţă în meciul de sâmbăta, pentru că toţi jucătorii au voinţa de a învinge ! Nu te înşela singur ; i-a zis antrenorul. Dorinţa de a învinge nu este decât un vis frumos, fără „dorinţa de a te pregăti !”

În multe domenii din viaţă cam aceasta ne este maniera de raportare. Avem o dorinţă intensă de a fi bine şi un sentiment că aşa va fi crezând că simţămintele şi dorinţele noastre se vor realiza cu efort minim sau fără efort. Folosim adesea expresia „Domnul va da biruinţă” dar de multe ori o folosim ilegitim pentru că nu ne-am pregătit deloc. Semănăm adesea cu un elev care merge la examen cu lecţia neînvăţată şi se roagă Domnului să îi ajute.

Citește mai mult

Vindecarea de materialism

de

Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi. Apocalipsa 3:17-18

Materialismul este o boală relativ recentă a creştinilor în forma actuală. De fapt nu este chiar recentă ci a existat întotdeauna dar nu a fost epidemică. Acum loveşte tare în creştini, mai ales în cei care nu au o relaţie bună cu Dumnezeu. Materialismul se îmbracă foarte evlavios  astăzi şi am scris despre asta aici. Se îmbracă aşa de evlavios încât creştinii îl acceptă „ba mai şi găsesc de buni” pe cei care îl practică.

Reducând la esenţe, materialismul este o focalizare pe pământ a omului, pe materie, pe aici şi nu una pe cer, pe oameni, pe Dumnezeu. Atâta vreme cât focalizăm activitatea şi viziunea noastră pentru pământ ne vom lega de ce este pe pământul acesta. Căci unde este comoara voastră acolo este şi inima voastră ne spune Scriptura. Este dacă vreţi inducerea noastră în eroare cu privire la ce este important şi ce nu este important pentru sufletul nostru. Demersul acesta este unul tot mai reuşit pentru Satan întrucât creştinii încep să se bazeze pe ceea ce au sau sunt ei.

Citește mai mult

Din greşelile trecutului – Iubirea de bani

de

Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. 1 Timotei 6:10

Fiecare din noi muncim pentru a câştiga banii necesari traiului de zi cu zi. Puţine excepţii există în care oamenii muncesc în alte scopuri iar voluntarii sunt din ce în ce mai puţini. Alocăm o parte consistentă din timpul nostru pentru a câştiga banii cu care să ne cumpărăm cele necesare şi uneori nu ezităm să tăiem din timpul de odihnă, din cel  devoţional, din cel al familiei, din cel al bisericii pentru a munci. În fond ce poate fi aşa de rău, muncim doar, nu mergem la distracţie, ne zicem.

Părinţii noştri au muncit mult şi ne-au dat un model. Ei şi acum muncesc mult dacă mai trăiesc. Privesc la bătrânii din biserică de la Agârbiciu au degetele strâmbe de tot iar unghiile de multă vreme n-au mai crescut, ba dimpotrivă, s-au tot tocit de nu mai seamănă a unghii. Munca ne ocupă minim 8 ore dar cei consideraţi harnici dau 10 -12 – 14 -16 şi mai mult. Totul pentru bani. Acum întrebarea care vine involuntar este ce putere au în ei banii ăştia de ne motivează aşa?

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.

Trimitem de regulă un singur mesaj pe zi.