Biserica – locul în care primim putere

de

În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. Fapte 2:1-4

Cei care l-au urmat pe Domnul Isus și au fost martori la răstignirea învierea și înălțarea Sa erau împreună și Fapte 1:14 spune că:   Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui. După ce au trecut prin situații dramatice și furtuni năprasnice pentru că cel în care credeau, pe care îl urmau și în care sperau fusese răstignit acum, după ce se înălțase la cer ei erau uniți, mai uniți ca niciodată și mai ales erau gata de lucrare.

Citește mai mult

Biserica – așteptări

de

Naaman s-a mâniat, şi a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii, şi va vindeca lepra. Nu Sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?” Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie. 1 Impărați 5:11-12

Am încheiat o săptămână cu meditații privind slujirea în jurnalul meu de călătorie de anul acesta. Urmează o altă provocare ca temă de meditare: Biserica.

Gândul îmi fuge la Naaman cel care a fost vindecat de lepră. Când a venit la omul lui Dumnezeu se aștepta să fie tratat într-un anumit fel și chiar verbalizează asta și este consemnat el începe cu: Eu credeam că…. ei bine datorită faptului că nu s-a întâmplat ce credea el era să plece acasă cu lepra pe el dacă nu interveneau slujitorii lui.

De multe ori procedăm la fel, pentru că avem anumite așteptări când venim la Casa lui Dumnezeu se întâmplă să plecăm acasă cu aceleași probleme sau cu altele în plus. Avem așteptări greșite de multe ori când venim la biserică fie că sunt cu privire la preot sau păstor, cu privire la cor, cu privire la ceilalti membri, cu privire la programul copiilor sau al tinerilor cu privire la desfăsurarea programului din ziua aceea etc. Problema e că putem pleca acasă mai răi decât am venit spune scriptura, dacă nu luăm aminte și nu ne analizăm.

Citește mai mult

Ești robot sau ești om?

de

dr. Andrei Pătrâncă

În urmă cu ceva vreme, am fost șocat să constat, după publicarea unei reflecții, o reacție disproporționată sosită din partea unui coleg de breaslă. Individul, ateu, era deranjat că am făcut referire, într-o expunere publică, la rolul curativ pe care-l are in depresie credința. Violența lui era îmbrăcată într-o haină aparent desăvârșită a cunoașterii. Băiatul ăsta cunoștea toate studiile din lume în materie de psihiatrie, iar, din toate, scotea întotdeauna din context acele citate care îi susțineau punctul de vedere. Eu m-am retras din discuție și mi-am limitat considerabil interacțiunea cu grupul în cauză. Am urmărit însă postările lui ulterioare, pe alte subiecte, la fel de virulente și de ofensatoare, la adresa altor colegi și pe alte teme, de astă dată. Pe cât de hipertrofiat era intelectual, pe atât de retardat era afectiv.

De curând, am citit cartea unui psihanalist american, în care acesta declara că ai săi prieteni l-au abordat pentru a-i spune: ”-Am vrea să te avem pe tine, cel real, printre noi”. Nu e exact exprimarea din carte, fabulez pe alocuri, după cum am obiceiul, dar încerc să redau ideea centrală. La remarca prietenilor săi, a intrat imediat în defensivă: ”-Cum, tocmai eu, care am fost întotdeauna alături de voi?” Cu înțelepciunea specifică unei nații mai înclinate spre psihologie decât altele, prietenii i-au răspuns: ”-Ai fost cu știința ta, cu înțelepciunea ta, dar nu ai fost cu inima ta!” Analist ce era și sincer cu el însuși, cum se vrea a fi orice terapeut, a trebuit să recunoască: ”-Inteligența mea era, de fapt, un mecanism de apărare. De teama respingerii, le-am dăruit oamenilor doar mintea mea, nu și prezența mea afectivă. Și am făcut-o pentru că, arătându-mă așa cum îmi e inima, sunt vulnerabil, mă expun. Atunci când greșesc în știință, mă pot apăra, documentându-mă. Nu știu astăzi ceva, stai puțin, pun mâna pe carte și mâine voi fi invincibil! Dar de simțămintele mele, nu mă pot apăra!”

Citește mai mult

Slujirea – o binecuvântare

de

În toate privinţele v-am dat o pildă, şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.” Faptele Apostolilor 20:35

Mai mult ca niciodată se vorbește în România de un  capitalism sălbatic ca metodă de salvare a ceea ce a mai rămas din țară. Tot mai mulți adepți are conceptul unitând că soluția este întoarcerea la Dumnezeu și aplicarea Scripturii . Din păcate religia e împletită cu politica într-un mod total nesănătos în România și uneori miturile prezente mai mult despart și distrug decât să construiască (un articol interesant scrie Andrei despre miturile politicii religioase românești).

Dar ce prevede acel capitalism sălbatic de care vorbeam, ei bine în linii mari prevede ca cine nu e competitiv să nu fie povara statului. Asta ar însemna ca persoanele cu dizabilități să nu beneficieze de indemnizații, cei fără venit să nu beneficieze de ajutoare sociale, pensiile să dispară sau să fie minime ca valoare și durată și de fapt rezumând e un fel de a lua de la săraci și a  da la bogați pe principiul că cine are să i se dea ca să producă și mai mult iar cine e considerat doar consumator să nu mai primească nimic. Muncești trăiești, nu poti munci, nu vrei sa muncești nu e problema, stai la mila oamenilor dar statul nu îți dă nimic. Ei bine într-un asemenea contaxt social Biblia ne spune că este mai ferice să dai decât să primești.

Citește mai mult

Slujirea în smerenie

de

S’a desbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S’a încins cu el. Apoi a turnat apă într’un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. Ioan 13:4

Mare motiv de dispută între unii membri ai bisericilor referitor la ce inseamnă să slujești, dispute se iscă și între membrii confesiunilor care au slujitori plătiți și cei ai confesiunilor care nu au slujitori plătiți. Dacă e slujitor mai este plătit? Dacă e plătit se mai poate numi slujitor? O mulțime de întrebări au oamenii și tot atâtea motive de conflict în cuvinte.

Ce face slujitorul? Este un fel de lider sau este cineva de care toată biserica se folosește când are nevoie? Domnul Isus când spală picioarele ucenicilor se află în ambele stări relatate mai sus. Petru refuză pentru că îl vedea ca pe „Hristosul lui Dumnezeu!” dar Domnul Isus le arată că pentru a fi cel mai mare trebuie să îi slujești pe toți.

Ce concepție diferită față de filosofia lumii în care trăim. Astăzi ești cel mai mare dacă ești slujit de cât mai mulți, dacă ai în subordine mulți oameni dacă îți faci un renume și dacă ai relații iar Domnul Isus propagă o învățătură măcar ciudată: Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru și vorbea de cercul ucenicilor nu de faptul că oamenii trebuie să le slujească .

Domnul Isus spune scriptura că: S’a smerit şi S’a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce. Atât de multă smerenie și asculare….

Ce învățăm de aici?

Citește mai mult

Slujirea echilibrată

de

„Ce faci tu nu este bine. Te istoveşti singur, şi vei istovi şi poporul acesta, care este cu tine; căci lucrul este mai pe sus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur.  Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat, şi Dumnezeu va fi cu tine! Fii tîlmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu, şi du pricinile înaintea lui Dumnezeu. Învaţă-i poruncile şi legile; şi arată-le calea, pe care trebuie s’o urmeze şi ce trebuie să facă.”

Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cinci zeci şi căpetenii peste zece. Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, să le judece ei înşişi. În felul acesta îţi vei uşura sarcina, căci o vor purta şi ei împreună cu tine. Dacă vei face lucrul acesta, şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.”  Exod 18:17-23

Scriam în meditația de ieri de AICI că și slijitorii sunt oameni și una din caracteristicile noastre ca oameni e că obosim. Oboseala apare fie că tragi la coasă, fie că lucrezi la un computer fie că faci lucrarea Domnului, e omenește să obosești doar că în ultima vreme oamenii ignoră, se dezic de semnalele de alarmă pe care corpul le transmite și pentru bani sau pentru faimă sau pentru că nu văd alternative se extenuează.

Citește mai mult

Și slujitorii sunt oameni

de

Ilie, cînd a văzut lucrul acesta, s’a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo.  El s’a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut subt un ienuper, şi dorea să moară, zicînd: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, … Citește mai mult