A face sau a fi?

de

Cel mai ușor în începerea acestui material îmi este să pornesc de la studiul pe care Rich Miller l-a comandat în 2002 unei companii de studii de piață prin care încerca să afle „Convingeri creștine despre viața spirituală și biserică”. Prima întrebare a acestui studiu, care e interesant în întregime, a fost să răspundă cu variante de la „total de acord” „până la total împotrivă” la afirmația „Viața creștină este rezumată cât se poate de bine în cuvintele: Străduiește-te să împlinești poruncile lui Dumnezeu” Majoritatea creștinilor au răspuns că sunt total de acord.

Dacă ar fi să facem același studiu la creștinii din România (mă limitez la neoprotestanți) cred că procentul celor care ar răspunde „total de acord” ar fi mult mai mare decât la americani unde s-a făcut studiul de care am amintit. O altă mențiune pe care vreau să o fac acum este că nu mă refer deloc la a pierde sau a nu pierde mântuirea, nu despre asta scriu. Personal cred că a duce orice discuție în a pierde sau a nu pierde e un semn de limitare și imaturitate, deci nu despre asta e vorba. E vorba despre a trăi în har sau a trăi în lege.

Citește mai mult

Fățărnicia – o fotografie a legalismului

de

Probabil nu trebuie să insist mult asupra definirii fățărniciei. Fiecare din noi știm ce este un fățarnic și acuzăm adesea pe alții de un astfel de comportament pe care cu siguranță noi nu îl practicăm ci doar unii oameni din anturaj. Fățarnicul e un om care are măcar două atitudini diferite care țin de context. Fățărnicia poate avea multe combinații și se poate ajunge lejer la comportamente schizoide uneori foarte grave. Spun uneori deși e întotdeauna grav să fii fățarnic.

Fățărnicia e mai mult sau mai puțin acuzată dar întotdeauna e identificată. Adică depinde de tipul de om care are de a face cu fățarnicii. Unii vor alege să confrunte fățarnicul, alții, cei mai mulți nu vor confrunta dar îl vor trece într-un catastif intern sau al unui grup pe fățarnic iar alții nici nu se vor obosi să mediteze la fățărnicia celor din jur. De obicei cei mai ofensați de fățărnicie sunt fățarnicii. Se pare că ei vor și repera, cel mai repede, cazuri ca ale lor.

Citește mai mult

Meci în biserica locală

de

Că nu îmi place fotbalul nu mai e o noutate pentru mulți. Nu îmi place și pace, nici să privesc, nici să joc, nici să urmăresc clasamente și scoruri.  Asta cred că mi se trage de la o logică a profesoarei de matematică din generală, doamna Ștefănescu, care zicea: „măi, nu înțeleg fotbalul acesta unde 22 de oameni fug după o minge și când o prind îi dau iar șuturi și mai fug o dată și iar și iar până îi ia amețeala.” Ei, de elev bun ce am fost logica asta s-a prins de mine se pare. Tentative de a juca fotbal am doar vreo 5 în toată viața una din ele fiind un răsunător eșec.

Trecând peste logica mea privitoare la fotbal, așa văd din păcate viața unei biserici legaliste și faptul că am întâlnit-o iar exprimată de McCallum mă face să o exprim. O mână de oameni alergând pe teren cu o disperată nevoie de odihnă și mii de oameni în tribune cu nevoie disperată să facă ceva mișcare. Situația asta face ca bisericile să aibă tot mai mult personal plătit iar membrii să fie tot mai pretențioși.

Citește mai mult

Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi

de

Dacă aș face un sondaj să aflu câți din creștini se consideră cunoscători buni ai Scripturii probabil că procentul a r fi mare. Mulți oameni vor declara: Da, cunosc Scriptura! Dacă însă aș folosi un instrument speciale de măsurat Cuvântul din fiecare din noi, probabil că ar pâlpâi un led roșu de avertizare al nivelului scăzut la fiecare. Avem tendința de a considera suficient că știm din Scriptură și știm și principalele doctrine. Considerăm că e de ajuns că am luat la cunoștință și am acceptat, urmând ca după asta să facem tot ce ne stă în putință pentru a ne demonstra că Dumnezeu „a făcut o investiție bună”. Considerăm conștient sau nu, că acel „cuvânt al lui Hristos” și-a făcut efectul în viața noastră și nu mai are incidență asupra noastră ci mai degrabă trebuie să îl predicăm altora.

Citește mai mult

Creștere spirituală sănătoasă prin Cuvânt

de

Relația creștinului cu Biblia a fost dintotdeauna problematică cu unele excepții. În urma domniei legii în lume o perioadă așa de mare, mintea oamenilor s-a setat să aibă o anumită atitudine față de Cuvântul lui Dumnezeu, care îi condamna și îi provoca să trăiască în sfințenie. Mai mult, la toate acestea se adăuga existența pe o perioadă de mii de ani a oamenilor dedicați interpretării bibliei, prin care credincioșii primeau hrană spirituală, prin care primeau pedepse și care intermediau relația cu Dumnezeu. Dacă adăugăm și factorul uman, al naturii corupte prin care acești intermediari nu erau perfecți, uneori fiind chiar cei dintâi abuzatori ai oamenilor avem un tablou sumbru.

Citește mai mult

Creștere spirituală fără Biblie? (II)

de

Continuând gândurile mele de aici am găsit multe modalități prin care ne-ar place să creștem spiritual, pentru că le practicăm deja. Unele din ele sunt adevărate otrăviri, altele mașinării super-complicate, iar altele mici copilării în care credem cu toate că nu au adus rezultate deloc. O să mă rezum la cele care sunt mai importante deoarece că sunt mai dăunătoare sau răspândite pentru a nu întinde acest subiect prea mult.

Oamenii preferă vedetele. Scriam ieri că preferăm mâncare mestecată și se pare că avem o poftă nebună de a o îngurgita pe cea mestecată de vedete. E pur și simplu o alergare și o sete nebună după interpretări personale ale unor oameni considerați hăruiți. Ei bine, unii dintre acei oameni nu pot fi considerați vinovați își fac datoria față de Dumnezeu și față de semeni, alții pot fi învinuiți lesne de „afaceri cu Biblia”, dar peste toate acestea problema mare este la mine ascultătorul și căutătorul lui însetat. Adesea ne plângem că la noi în biserică nu e învățătură bună, că nu e destulă, că nu e tare suficient sau mestecată bine, dar uităm că hrănirea trebuie făcută acasă nu la biserică. Viața noastră nu e o alergare permanentă din restaurant în restaurant, ci rare ori ne permitem să mergem la restaurante, în celelalte zile mâncăm acasă ceea ce ne gătim. Cam așa stau lucrurile și aici, trebuie să mâncăm acasă nu să alergăm de la predicator la predicator.

Citește mai mult

Creștere spirituală fără Biblie? (I)

de

Problema creșterii spirituale este foarte spinoasă. Mulți creștini se nasc, dar puțini din ei cresc. Motivele „necreșterii” sunt variate și voi enumera câteva astăzi. Oricare ar fi motivele, ele țin creștinul într-un rahitism crunt care îl fac să aibă nevoie de lapte și la vârste la care trebuia „să se lupte cu ursul”. Asta dă o mare moleșeală a individului, familiei sale și implicit a bisericii locale în societate.

Pavel surprinde acest aspect în scrisoare către cei din Corint cărora a trebuit să li se adreseze „ca unor oameni lumești, ca unor prunci în Hristos”. Mai mult, ca să înțelegem situație le scrie: „V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteați suferi; și nici acum chiar nu le puteți suferi”.

Citește mai mult