Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. 1 Petru 4:10
Îmi amintesc de un incident imediat după angajarea noastră în fabrica în care am lucrat prima dată. Fiecare din noi primisem un loc în care aveam ceva de făcut. Era o fabrică de mobilă şi toţi cei angajaţi am primit o anumită sarcină şi un anumit loc în care trebuia să lucrăm. Aveam colegi care îşi vedeau de treaba lor dar aveam şi colegi care ţopăiau de la maşină la maşină să vadă ei tot, să încerce tot cu convingerea că văzându-le şeful interesul pentru fabrică şi muncă vor fi apreciaţi. Nu a fost să fie aşa. Şeful îi certa de fiecare dată când îi prindea în alt loc decât al lor şi nu înţelegeau de ce.
În una din zile s-au întâmplat două incidente. Unul din ei fiind la o altă maşină decât era instruit să lucreze şi-a retezat trei degete într-o fracţiune de secundă. A început să urle, să ţipe, să sară pe acolo în toate părţile ca să atragă atenţie că a avut un accident. A fost văzut şi i s-a acordat primul ajutor după care a fost dus la spital cu degetele într-o pungă de plastic cu cuburi de gheaţă. În urma sa rămăsesem şocaţi mulţi din noi şi şeful era tare nervos dar avea lacrimi în ochi. I-a fost atrasă atenţia în repetate rânduri să stea la locul său şi să lucreze ce a fost pus să facă nu altceva. El mereu a crezut că e abilitat să facă de toate, că e mare meseriaş şi doar colegii şi şeful nu observă asta şi era pus pe demonstrate. L-a costat foarte mult şi pe el şi secţia toată a avut de suferit.
