Normalul ne uniformizează

Din fericire toți suntem diferiți spune sloganul de care aminteam ieri. Oare cât mai este de real sau la ce aspecte? Este adevărat că Dumnezeu ne-a făcut diferiți și acesta trebuie să fie argumentul că El e tare creativ, dar și unul din motivele pentru care viața nu e monotonă și robotizată. De ce s-a complicat Dumnezeu sa ne facă diferiți nu știu, dar mă bucur că a făcut-o. Baiul mare e că există totuși cineva care nu se bucură de asta. Cineva care vrea să conducă lumea asta și are nevoie ca toți să putem fi manevrați dintr-un singur punct. Există cineva care ne vrea pe toți la fel, cineva care nu are creativitate pentru că nu a creat nimic.

Diferențele dintre noi sunt un motiv extraordinar de bucurie dacă stăm să medităm. Putem să interacționăm și să comunicăm. Ce ar însemna dacă fiind toți la fel nu am avea ce să discutăm pentru că toate lucrurile ne-ar fi comune, ce ar însemna dacă toți am arăta la fel, am colora la fel, am râde la fel, am desena la fel, am trăi la fel. Ar fi foarte deprimant. Diferențele dintre noi sunt unul din aspectele care dau farmec vieții. Ciudățeniile unora dintre noi sunt dacă vreți sarea și piperul din viață la anumite aspecte. E nevoie și de ciudați de oameni cărora să li se spună: Măi, tu nu ești normal.

Citește mai mult

Măi, tu nu ești normal…

„Suntem cu totii diferiti. Din fericire.” (dintr-o reclamă)

Și iar mă preocupă întrebările existențiale… Da mă preocupă aspectul normalității pentru că mi s-a spus des, poate prea des că nu sunt normal. Nu am analizat asta prea mult până acum pentru că de cele mai multe ori oamenii o spun ca să te înjosească dar astăzi arunc o privire (cu mintea) spre aspectul acesta pentru că am văzut reclama asta pe o mașină.

Oamenii te acuză că nu ești normal când te văd că ești diferit de ei. De obicei avem tendința să credem că noi suntem normali și noi suntem etalonul după care se face evaluarea despre ce este normal și ce este anormal. De exemplu: Merg pe stradă și văd o domnișoară foarte haios îmbrăcată, cu blugii rupți, cu șapca pe o parte, cu un tricou lălâi care îi lasă un umăr gol(moldovenescul pentru larg) și cu căști de un kilogram pe urechi. Dacă o analizez în comparație cu sistemul meu de valori îi pun imediat o etichetă cu: ”Asta nu e normală.” sau: Dacă merg cu trenul și scot Biblia să citesc ceilalți foarte ușor vor spune: ”Ăsta nu e normal, e pocăit.” pentru că în sistemul lor de valori normal e să citești Libertatea.

Citește mai mult

Monştrii din noi

Cine este iute la mânie face prostii, şi omul plin de răutate se face urât. Proverbe 14:17

Nu despre mânie încerc să scriu astăzi deşi face parte din ceea ce vreau să evidenţiez. Vreau să vorbesc despre monştri. Da ai citit bine despre monştri. E o temă foarte comună de discuţie astăzi, este foarte răspândită şi trăită. Monştrii ne afectează viaţa pe foarte multe nivele, fac parte din cotidian, sunt duşi la şcoală, serviciu, sunt aduşi acasă sau la biserică. Monştrii sunt vizibili sau invizibili, unii se manifestă din plin oriunde au ocazia, alţii sunt discreţi şi trebuie să ai fineţe să îi observi dar sunt prezenţi.

Ne confruntăm cu monştrii de când suntem mici sub două aspecte. Primul dintre ele este legat de interiorul nostru iar celălalt e gata să intre când monstrul din interior deschide uşa. Aţi văzut vreodată copii răsfăţaţi care se izbesc pe jos, care trântesc, lovesc părinţii, zbiară şi se manifestă de parcă îşi pierd toată inocenţa? Eu am văzut de mai multe ori şi vreau să vă spun că nu doar că au creat disconfort şi pagubă şi ruşine ci s-au manifestat ca mici monstruleţi dar agresivi. Ceva din interior ieşea la iveală, ceva ce stătea într-o stare pasivă a fost provocat să reacţioneze şi a făcut dezastru.

Aţi avut ocazia să faceţi faţă unor izbucniri de mânie ale celor din jur? Când persoana nu mai este de recunoscut, când face praf tot ce a construit până atunci în domeniul relaţiilor, când trânteşte şi sparge tot ce prinde? Eu am văzut oameni pe care i-am ştiut din totdeauna într-un anumit fel şi de care am fost speriat la un moment dat datorită monştrilor din ei.

Citește mai mult

Ascultarea e treabă grea…

Dacă veţi asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi şi împlini, Domnul, Dumnezeul tău, va ţine faţă de tine legământul şi îndurarea cu care S-a jurat părinţilor tăi. El te va iubi, te va binecuvânta şi te va înmulţi; va binecuvânta rodul trupului tău şi rodul pământului tău, grâul tău, mustul şi untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da. Vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele; şi la tine nu va fi nici bărbat, nici femeie stearpă, nici vită stearpă în turmele tale. Domnul va depărta de tine orice boală; nu-ţi va trimite nici una din acele molime rele din Egipt pe care le cunoşti, ci va lovi cu ele pe toţi cei ce te urăsc. Deuteronom 7:12  – 15

La noi în casă primează negocierea şi nu pedeapsa. Adică orice ar greşi copiii noştri prima dată discutăm nu îi pedepsim. Una din concluziile la care ajungem aproape de ficare dată după vreo boacănă este că dacă ar fi ascultat nu ar fi greşit sau ar fi fost mai uşor. De multe ori şi eu sau soţia mea ne găsim în situaţia că dacă ascultam de propunerea celuilalt ar fi fost mai uşor. Timotei după ce facem tot procesul acela cognitiv şi refacem logica evenimentelor de fiecare dată spune: Dar eu vreau să ascult numai că nu pot. De ce e aşa de greu să asculţi?

Adevărul e că deşi i-am spus de multe ori că nu e greu să asculţi îmi dau seama azi că este greu sau foarte greu, depinde de personalitate. Puţini oameni sunt gata să asculte şi să o facă lejer.

Mulţi oameni ştiu de poruncile lui Dumnezeu pentru că le aud mergând la biserică sau dau de ele citind Biblia sau efectiv ceva din interiorul lor le spune că nu e bine cutare sau cutare lucru, dar le e foarte greu să asculte. Dacă nu ar fi aşa oamenii bisericoşi ar trebui să fie mult schimbaţi faţă de ce sunt astăzi. Ar trebui să fie mult mai împlinitori şi mult mai supuşi lui Dumnezeu.

Citește mai mult

O mare amăgire

Proorocii tăi ţi-au proorocit vedenii deşarte şi amăgitoare, nu ţi-au dat pe faţă nelegiuirea, ca să abată astfel robia de la tine, ci ţi-au făcut proorocii mincinoase şi înşelătoare. Plângerile 2:14

Cu riscul de a mă face mai neplăcut unora totuşi voi scrie despre această mare, mare amăgire. M-am întrebat de multe ori de ce mereu a fost nevoie de lideri pentru ca societatea să funcţioneze, pentru ca biserica să funcţioneze? De ce oamenii nu se descurcă singuri individual să performeze şi să îşi facă ce au de făcut? De ce e nevoie de lideri politici? De ce trebuie să manevreze cineva masele?

Nu ştiu un răspuns exact, cel mai la îndemână îmi vine să spun că Dumnezeu ne-a creat aşa apoi îmi mai vine să dau vina pe păcat care a alterat ceea ce Dumnezeu a creat perfect. După momentul căderii printre celelalte consecinţe apare prima subordonare din viaţa oamenilor şi anume bărbatul va stăpâni peste femeie. Drastic şi când mă gândesc că de atunci femeile tot se luptă pentru independenţă şi degeaba. Deşi aparent s-au emancipat mult şi au dobândit multe drepturi azi, totuşi în realitate marea lor majoritate nu pot trăi independent 100% pentru că deşi au libertatea să o facă, nu au capacitatea asta. În fine de acolo a început chestia cu subordonările.

Citește mai mult

Bogat sau sărac?

Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebun. Proverbe 19:1

Una din temele cel mai des discutate cu fiul meu cel mai mare, Timotei, este referitoare la mulţumire. El este foarte tentat să nu fie mulţumit cu ce are ca majoritatea copiilor de altfel, ar vrea şi jucăriile alea şi celelalte dacă se poate ar mai vrea un smartphone, un laptop, o consolă de jocuri, o biclă mai faină, şcoala să înceapă de la 10 etc. Acuma de n-ar fi băiatul lui tata l-aşi lua mai tare dar pentru că îmi amintesc bine prin ce am trecut şi eu încerc discuţii cu privire la valori şi principii în viaţă şi vreau să vă zic că am cu cine discuta asemenea chestii numai că după un timp uită. Apoi o luăm iar la explicat că de fapt dacă ai inima capabilă să se bucure de lucrurile mici vei fi mult mai fericit decât dacă ai avea toate avuţiile.

În fine, e un copil de 11 ani, e normal să treacă prin frământări din acestea mai ales în timpurile în care trăim când colegii vin la şcoală cu telefoane superdeştepte, console şi ştiţi voi mai bine ce presiune se crează în casele noastre din cauza asta. Spuneam că la el e normal, la vârsta lui este normal dar sincer vă spun că eu sunt dezamăgit când şi  pe mine mă prind asemenea „tristeţi”

Nu vi s-a întâmplat vreodată să vă doriţi mult mai mult, după ce aţi fost expuşi unui alt stil de viaţă, mai opulent, mai îmbelşugat, mai fără griji? Eu recunosc că am fost ispitit în acest fel. Uneori văzând ce au alţii şi cum reuşesc să se învârtă mă gândeam la mine că sunt slab. Îmi părea rău pentru anumite lucruri pe care nu le am şi despre care credeam că avându-le voi fi mai fericit. Să vă dau un exemplu:

Citește mai mult

Cuvintele înţelepte

Cuvintele înţelepţilor, (trebuiesc)  ascultate în linişte. Eclesiastul 9:17

Sâmbătă noaptea spre Duminică am stat la ocazie de la Sighişoara spre Mediaş la întoarcerea mea de la Bucureşti şi după ce am îngheţat bine de tot a oprit un domn care mergea spre Mediaş şi m-a luat. În maşină era cald şi omul asculta o predică a unui preot sau duhovnic. Am dat bineţe apoi văzând că omul ascultă la volum redus mesajul am tras concluzia pripită că nu e foarte atent şi că aş putea conversa. Am greşit. Omul mi-a spus că predicile duhovnicilor trebuiesc ascultate în linişte. Imediat mi-a venit în minte acest verset din vorbele lui Solomon care afirmă acest aspect.

Cât a durat acel mesaj am fost foarte atent la ce vorbea acel duhovnic dar în acelaşi timp mintea îmi atrăgea atenţia asupra modului meu de ascultare. Am ascultat multe mesaje duhovniceşti, am ascultat multe mesaje înţelepte, am citit de multe ori Biblia şi am citit de multe ori cărţi unele din ele foarte, foarte bune dar de prea puţine ori am ascultat mesajele acelea în linişte şi din această cauză am pierdut resurse preţioase. Nu e totul să am ocazia să ascult un mesaj bun sau să citesc o carte bună, dacă nu am atitudinea potrivită pentru primirea acelui mesaj transmis, e foarte posibil ca acesta, deşi a fost extraordinar să nu îmi fie de nici un folos.

Citește mai mult

Poți primi zilnic noutățile
pe email

Abonează-te și vei fi automat anunțat când scriu o meditare nouă

Mulțumesc de încredere.

Ceva nu a mers.