O putere ieșise din El

de

Una din vindecările pe care Mântuitorul le-a făcut pe Pământ a fost, în opinia mea, deosebită mult de celelalte. Deși a știut clar ce se petrece, această vindecare s-a produs datorită credinței și prin acțiunea exclusivă a celei vindecate. În alte cazuri, vedem interacțiunea Domnului Isus cu cel bolnav, dar aici totul se desfășoară în partea celei vindecate. Are credință și acţionează în taină, să își pună în aplicare planul. A vrut într-un fel să se vindece, fără să îl deturneze pe Mântuitor de la activitățile sale și fără să se deconspire. Așa se face că găsim această femeie, îmbulzindu-se într-o mulțime mare, într-o îngrămădeală de nedescris, făcându-și loc cu greu printre oameni, poate fiind împinsă și scoasă afară de acolo deoarece era femeie, dar în tot vacarmul acela femeia asta avea o singură țintă: Un centimetru din haina Mântuitorului, poate se mulţumea să atingă câţiva milimetri.

Nu știu cum a reușit femeia asta să se atingă de haina Vindecătorului, nu înțeleg cum o femeie a putut face asta în acea societate, dar ajunge să facă asta și prin acest gest tot vacarmul se oprește, totul se dă peste cap. A simțit vindecarea instant, dar a auzit ce nu luase probabil în calcul: Cine s-a atins de mine?

Citește mai mult

Este prostia mai ieftină decât înțelepciunea?

de
pretul prostiei pretul intelepciunii

Cartea proverbelor, abundă de îndemnuri la înțelepciune și parcă e tot mai actuală pe măsură ce devine mai veche, contrar celor care consideră învechite acele scrieri. Se pare că în loc de evoluție avem parte de o prostire directă a societății contemporane. Avem mai multă informaţie, aș îndrăzni să spun, infinit mai multă, dar nu o procesăm, nu o știm, nu avem ce face cu ea. Avem enorm de multe cărți scoase, dar foarte puține citite și înțelese. Avem o cunoștință bazată pe tehnologie și mintea noastră devine un index al informației, nu un spațiu al acesteia. Știm cum să facem să aflăm ceva, nu avem capacitatea să găsim soluții fără tehnologie.

Poate spuneți: Ei, și care e baiul? Oricum tehnologia va evolua, nu va involua, deci, o vom avea parte din viața noastră și mai mult. Baiul este că devenim dependenți de deținătorii de informație. Asta înseamnă că vom fi mult mai ușor de manipulat, constrâns, convins, asta înseamnă că vom fi ușor de prostit și tâmpit. E de ajuns ca accesul la o informație să ne fie restrâns și pur și simplu să nu o avem. Păcăleala mare este că noi avem senzația că e în regulă, avem senzația că informația e ușor de accesat și nestingherit de nimic. Nici nu mai trebuie să ne pună bariere, că oricum nu accesează decât foarte puțini oameni informație de calitate. Asta înseamnă că ne credem deștepți, doar însă nu suntem în realitate. Una este să primești de la cineva un CEC de 10 mii de euro și să îl știi în siguranță undeva ascuns într-o carte și alta e să mergi cu CEC-ul la bancă, să verifici dacă e real și să folosești banii aceia măcar ca depozit pentru dobândă dacă nu ca investiție.

Citește mai mult

Lăsaţi prostia, şi veţi trăi…

de
lasa prostia si vei trai

Este îndemnul Înțelepciunii care invită la ea pe toți cei neînțelepți. Pare dură afirmația, dar o găsesc mai adevărată ca niciodată. Este ciudat, cât de muți oameni mor din cauza prostiei, din cauza ignoranței, din cauza lipsei de cunoștință. Este ciudat cât de mulți oameni apucă pe calea morții din cauza lipsei de înțelepciune, din cauza ”îngustimii minții”. Este ciudat să vezi oameni inteligenți murind de prostie, este ciudat să vezi oameni mari picând în capcana prostiei.

Priviți la tabloul pe care vreau să îl surprind în câteva cuvinte: Oameni cu pretenții, oameni cu funcții înalte, care pică în capcana prostiei și iau mită, apoi sunt prinși și sunt pătați pentru tot restul vieții lor. Alături sunt oameni deștepți, inteligenți care își vând inteligența cui nu trebuie ca să câștige mai mulți bani, pentru ei nu contează dacă beneficiarul inteligenței lor are gânduri curate, pentru ei contează banii doar. În acest fel, vedem oameni de top, lucrând pentru organizații mafiote sau teroriste. Mai spre centrul tabloului găsim oameni căsătoriți, părinți, care cad în capcana imoralității și curviei, crezând că nimeni nu îi vede sau află, apoi totul iese la suprafață și au distrus și familia și reputația și viitorul lor și pe cel al copiilor lor și poate încă câteva. Vedem oameni care pretind că dețin libertatea supremă și din această libertate fac o insultă la adresa altora, îi ironizează, îi umilesc doar pentru că ”libertățile” lor nu sunt la fel.

Citește mai mult

Când clarifică Dumnezeu lucrurile

de

Acum câteva zile scriam despre, cât de minunat este că avem parte de normalitatea trezirii din pat în fiecare dimineață și eram surprins și uimit de binecuvântarea oferită de Dumnezeu prin ceea ce noi numim ”normal”. Acum sunt și mai tare convins că normalul este un foarte mare cadou, de la Dumnezeu și pentru asta trebuie să îi mulțumim fără încetare

Probabil s-a uitat și El peste ce scrisesem și o fi zis: Stai că ai nevoie de o perspectivă corectă. Tu nu ai mai avut de multă vreme șansa să evaluezi o dimineață ”anormală”, ca să poți analiza cât mai obiectiv situația. Am să îți ofer șansa asta.  Așa se face că, săptămâna trecută am avut una din cele mai severe hemoragii interne de până acum și peste asta s-a suprapus o afecțiune severă a căilor respiratorii cu tot bonusul care vine cu ea: dureri intense de cap, de gât, de urechi, lipsa somnului etc. Așadar după câteva zile de mix al consecinței păcatului uman: durere, amestecată bine cu slăbiciune, medicamente, transpirații și friguri, temperatură, ceaiuri din zeci de buruiene și mirosuri variate de oțet, spirt, usturoi, transpirație și altele conexe. După câteva zile în care Ana a făcut pe infirmiera, dar fără tehnica modernă la dispoziție. Nu poți să dai aspirină sau antitermice, nici măcar calmante, cuiva care are hemoragie la stomac. După un astfel de episod, pot doar să înțeleg mai bine ce înseamnă acel normal din viața mea al trezirii dimineața.

Citește mai mult

Dă tot ce e mai bun din tine (III)

de

Multe lucruri și multe situații, după cum am scris aici și aici, ne cer tot ce e mai bun din noi. De fapt, asta devine una din condițiile relațiilor de orice fel. Se pare că păcatul ne-a transformat în stăpânitori ai celorlalți. Ne place foarte mult să ni se dea și dacă nu ni se dă, cerem, și cerem tot ce are omul. Credem că ni se cuvine ce e mai bun din ceilalți. Credem ca soți, că soția e datoare să ne dea tot, ca soții, femeile cred tot așa. Facem din relațiile de căsătorie puşcării ale dependențelor.

Situația se extinde la copii mai apoi. Credem că dacă sunt ai noștri, facem din ei ce vrem, indiferent de chemarea lor în viață. Îi vedem ca pe o proprietate, nu ca pe ceva încredinţat nouă. Ne considerăm, iată, atât de îndreptățiți și să îi ucidem, dacă sunt un pericol pentru bunăstarea sau confortul nostru deplin. Cresc copii noștri mari și mulți ratează viața cu brio, pentru că pe părinți i-a interesat să primească tot ce e mai bun de la ei, s-au simțit vrednici de o dedicare totală din partea copiilor, i-au născut ca să le slujească de trofeu sau laudă.

Citește mai mult

Dă tot ce e mai bun din tine (II)

de

Poate că ieri am insistat prea mult pe capitolul muncă și nu e drept, pentru că, o astfel de cerință nu doar de la capitolul muncă vine, deși acolo e cel mai vizibilă. Provocarea de a da tot ce e mai bun din noi, ne este făcută și de anumite instituții, biserici, fundații, organizații. Mai mult ne e făcută de toate viciile noastre umane, indiferent cum se numesc ele. Unii oameni, de asemeni, cer și pretind tot ce e mai bun din  noi, creând relații de dependență și/sau de vampirism energetic. Oricare ar fi cauza, noi avem cheia de la magazie, noi decidem cât și cui dăm. Nu putem da vina pe nimeni și nimic, dacă ne simțim epuizați și storși. Uneori dăm noi considerând schimbul avantajos, alteori încredințăm cheia magaziei cui nu trebuie și suntem jefuiți, dar tot noi suntem responsabili.

Am ajuns la concluzia că nu trebuie să dau tot ce e mai bun din mine în orice capitol al vieții. E adevărat că trebuie să fiu credincios în lucrul care mi s-a încredințat, dar asta nu înseamnă că trebuie să-mi dau viața pentru serviciu, plăceri, oameni, organizații așa negândit și pentru cine iese primul în cale. De fapt, a da tot ce e mai bun, luat așa cum se aude, intră pe teritoriul lui Dumnezeu. Cea mai mare poruncă a Scripturii, spunea Domnul Isis Hristos, este: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta.”  Uneori, dedicarea mea pentru un lucru, un om, un obicei, un viciu, o pasiune, poate intra foarte, foarte ușor, în teritoriul rezervat lui Dumnezeu.

Citește mai mult