Măcar un zâmbet

de

Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii. Matei 7:12

Îmi amintesc o povestioară citită cu ceva vreme în urmă în care un bătrânel stătea pe prispa casei sale din capătul satului liniştit în care îşi trăia viaţa. Era mulţumit de roade, de oamenii din sat, de linişte, de hărnicia, de bunătatea celor din jur, privea în zare şi mulţumea lui Dumnezeu pentru toate astea. Lângă el apare un om mai tânăr, obosit, încruntat şi îi dă bineţe. Printre primele propoziţii străinul îl întreabă cum sunt oamenii locului, că el caută un loc în care să se aşeze. Bătrânul, înţelept şi precaut, îi întoarce întrebarea: „Dar acolo de unde vii tu, cum erau?”.” Acolo oamenii erau răi, meschini, mincinoşi, invidioşi, mândri, leneşi şi câte şi mai câte, că doar de aia am plecat.” Bătrânul cugetă câteva clipe şi îi răspunse: „Să ştii că şi pe aici tot aşa vor fi oamenii”.

Cât de adevărată este această istorisire… şi cât de multe putem face pentru a îmbunătăţi situaţia în jurul nostru. Uneori avem la dispoziţie resurse uriaşe pentru a îmbunătăţi comunitatea în care trăim, şi nu mă refer aici la finanţe, putere, resurse materiale, mă refer la gesturi simple şi care nu se lasă fără efect, care ar putea transforma întreaga comunitate sau grupul din care facem parte. Din păcate, de prea multe ori aportul nostru a fost unul negativ. De obicei ieşim din casă deja agitaţi că am întârziat, deja supăraţi că trebuie să mergem la muncă pe o zi ploioasă, ne agităm că e trafic greu sau pentru că trenul sau autobuzul întârzie, ne uităm urât la cel care ne taie calea, la cel ce ne ia faţa când se urcă în autobuz, la cel ce pune biletul la compostat înaintea noastră, la şoferul care poate ne-a stropit, la cel care vorbeşte mai zgomotos la telefon, la tinerii care râd prea tare etc. Aşa se face că până ajungem în colectiv suntem gata plictisiţi, morocănoşi, sensibili, arţăgoşi şi să ferească Dumnezeu să ne atingă careva …

Citește mai mult

Educare sau uniformizare

de

Deşi am promis că revin pe subiect sâmbătă mintea mea a refuzat să gândească lucid la temperaturi ecuatoriale. Acum s-a mai rezolvat niţel problema temperaturilor şi voi încerca să scriu o parte din gândurile mele privitor la educare după ce vineri scriam despre dezavantajele educării pentru topuri şi concurenţă. Sper să reuşesc să-mi sintetizez gândurile inteligibil şi poate să vă pun şi pe voi, cei care mă citiţi, pe gânduri, să vă provoc la meditare şi atitudini noi în această privinţă.

Societatea în care trăim acum din punct de vedere social e bazată pe deciziile care s-au luat cu multă vreme înainte, cu măcar 50 de ani înainte aş zice. La acea vreme sociologii, psihologii, specialiştii în demografie, politicienii estimau nevoile societăţii pentru viitor şi trasau linii pe care se va merge şi se pare că deocamdată respectăm ce s-a decis atunci. La fel şi deciziile care se iau acum îşi vor face efectul deplin peste vreo 50 de ani de aici înainte. În viaţa socială deşi pare că lucrurile sunt guvernate de „aici şi acum” totuşi acest „aici şi acum „ a fost planificat de multă vreme. Oamenii cred că trăiesc viaţa, dar trăiesc doar ce au fost educaţi şi programaţi să trăiască. Excepţiile sunt puţine. Există totuşi şi oameni care mai privesc peste gard sau oameni care sar gardurile cu care suntem împrejmuiţi şi aceştia sunt cei care au primit o puternică educare acasă şi sau cei care au fost educaţi să gândească.

Citește mai mult

Avertisment pentru părinţi

de

Şi pentru că da, continui să fiu „înfipt” într-o viaţă socială actuală cu aproape tot ce cuprinde ea, dar mai ales ştiind zona gri, neagră a existenţei sociale din cauza deselor confesări care mi se fac, dar şi din cauză că iau pulsul cumva din media folosind radioul, îndrăznesc să semnalez un aspect care ar putea cântări foarte mult în viaţa viitorilor adulţi, întrucât cântăreşte foarte mult în viaţa actualilor adulţi şi greutatea asta de acum e negativă.

Am mai atins tangenţial subiectul în una din meditările din trecut dar acum vreau să o abordez mai amplu. Pornesc aceste gânduri cu o frază care reflectă realitatea foarte bine şi care este spusă de matematicianul Solomon Marcus „Scopul în educaţie nu e să fii primul, scopul este să ajungi la o ocupaţie în care poţi să dai un randament bun. Asta nu se întâmplă în şcoala românească”

Nu ştiu cum v-a fost şcoala când eraţi elevi, dar în perioada în care „am fost şcolit” era o concurenţă teribilă. Totul era o bătălie cruntă pentru primele locuri. Şi era greu că „pe vremea mea” se dădea doar un premiu din fiecare pe o clasă. Se mai făceau excepţii doar dacă cei doi elevi erau la egalitate absolută de medie. Dacă era diferenţă de o sutime picai pe locul inferior fără discuţii şi nu se gândea nimeni să conteste „clasamentul”. În acest fel clasa (sau mă rog, o parte din ea) era angajată într-o luptă crâncenă pentru primele locuri. Elevii ca elevii, da să vezi părinţii cum ţineau scorul. Cum nu te conformai să înveţi cum te ardeau. Ştiu copii cărora li se sucea carnea cu patentul, numai să se menţină în top. Şi s-au menţinut. Părinţii trăiau gloria şi satisfacţia socială oferită de copii lor. Bineînţeles că scopul aparent era „binele copiilor”, dar în realitate era cam acelaşi lucru cu a îţi pune copilul la cerşit, pentru a beneficia de pe urma prestanţei sale.

Citește mai mult

Cum să placi partenerului de viaţă

de

Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora. Romani 15:2

În ultimele două scrieri am încercat să motivez soţii şi soţiile să placă unii celorlalţi având ca motivaţie sfaturile oferite de Pavel corintenilor în care aborda şi aceste adevăruri: soţia se îngrijeşte să placă soţului cu prioritate faţă de slujirea Domnului şi respectiv soţul se îngrijeşte să placă soţiei lui tot cu prioritate faţă de slujirea Domnului. Asta desigur nu e o obligaţie dar Pavel o remarcă ca o stare firească şi normală a lucrurilor. Mai mult, recomandă în scrisoarea trimisă lui Timotei, ca cei ce vor să slujească să fie în stare să-şi cârmuiască bine casa, copiii şi să fie cumpătaţi, înţelepţi şi blânzi. Iau recomandările acestea ale apostolului Pavel ca atare şi cred din toată inima că un om care vrea să-l slujească pe Dumnezeu trebuie să fie unul care are o relaţie bună cu soţia sa şi cu copiii dar şi cu oamenii din jur. În caz contrar slujitorul primeşte recomandarea să lase darul la altar şi să-şi rezolve problemele relaţionale.

Dumnezeu în înţelepciunea Sa a realizat că noi oamenii vom fi foarte uşor provocaţi să rămânem multă vreme”neplăcuţi” partenerului de viaţă şi cumva ne obligă să ne rezolvăm problemele, ca să putem trăi o viaţă de cuplu frumoasă, profitând de toate binecuvântările pregătite de Dumnezeu pentru relaţia de căsătorie. E adevărat că stilul de viaţă pe care îl avem ne forţează spre o neglijare a partenerului de căsătorie şi ne provoacă intens pentru a munci, a ne separa şi mai ales pentru a fi individualişti şi egoişti. Nu mai este la modă să te căsătoreşti, asta ar însemna să te oferi altcuiva pentru toată viaţa. Este mai ok să trăieşti cu un partener câtă vreme te înţelegi cu acesta apoi să cauţi pe altcineva.

Citește mai mult

…să placă bărbatului ei

de

„iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.” 1 Corinteni 7:34

Desigur că nu doar bărbaţii sunt vizaţi de Pavel în scrisoarea adresată corintenilor ci şi femeile. Ieri primisem pe mail unele aprecieri „că le zic bine bărbaţilor” dar astăzi voi încerca să abordez şi latura cealaltă, latura feminină a cuplului. Un lucru pe care ţin să-l precizez e că nu doresc nicidecum să aprind sau să întreţin un conflict al dovezilor de acuzare în familie. Ceea ce scriu se vrea a fi serios, cel puţin pentru mine, sunt semnale de alarmă pe care le trag pentru mine şi pentru cei care mai vor să ţină cont. Nicidecum nu sunt pietre numai bune de aruncat în partener, pentru a face un  scor mai bun. Deci ieri am vorbit despre domni, azi despre doamne iar mâine vorbim despre amândoi.

Procedurile nu diferă mult de ale bărbaţilor în perioada de curtare, doar că unele din ele sunt mult mai intense. Orice femeie curtată se simte foarte bine, se simte flatată, importantă şi îi place această stare, de aceea caută să placă celui care o curtează. Oglinda devine un accesoriu indispensabil şi foarte folosit, este atentă la orice urmă de umbră de pe faţă, alege cu mare greutate rochiile sau hainele folosite pentru întâlnire, visează mult şi anticipează ce se va întâmpla la întâlniri (se pare că oricum femeile visează mai mult decât bărbaţii) luptă din greu cu emoţiile ce le cuprind. La întâlniri sunt atente la toate detaliile, fac anumite gesturi de efect, cum, ar fi celebrele: trecerea mâinii prin păr, joaca cu o şuviţă de păr, priviri şăgalnice, vorbe şoptite şi câte şi mai câte mici gesturi ajutătoare. Îngrijirea corpului, a părului, a hainelor sunt sfinte pentru o femeie îndrăgostită şi nu-i dă prin cap nici o secundă să iasă din casă în prezenţa iubitului nearanjată ca să nu spun nemachiată, fardată, pudrată, parfumata etc.

Citește mai mult

…. să placă nevestei

de

Dar cine este însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. 1 Corinteni 7:33

Realitatea traiului zilelor noastre și realitatea vieții de biserică actuale și mai ales tema abordată zilele trecute despre slujire și acordul partenerului pentru asta, m-au făcut inevitabil să meditez și la aspectele acestea foarte delicate ale relației de căsătorie. Pavel le scrie corintenilor, în încercarea sa de a îi învăța câte ceva despre viața de credință, multe instrucțiuni însă unele din recomandări sunt legate de căsătorie. Nu voi aborda spectrul larg al situației în care se aflau corintienii la începutul vieţii lor de credință, ci unul specific al priorității, considerate oarecum logice, fireşti,  de a plăcea soției, iar mâine vom privi la latura cealaltă, despre prioritatea soției de a plăcea soțului.

Dacă o luăm încet, la pas, de când se înfiripă relația de dragoste observăm lejer, că unul din cei mai importanți factori pentru îndrăgostit este să placă iubitei sale. Pentru a plăcea iubitei face multe lucruri, unele din ele normale, altele extraordinare și uneori unele mincinoase doar, doar să placă acelei femei pe care dorește să o cucerească. Asta înseamnă în primul rând o grijă deosebită la igiena sa personală și a hainelor pe care le poartă dar și o îngrijire privitor la aspect („pe vremea mea” semnul era că se dădeau băieții cu gel de păr), alegerea vorbelor cu grijă, punctualitatea la întâlnire, alocă timp generos iubitei sale, poate prea generos, unii se pocăiesc subit, alții își atribuie chiar recorduri care l-ar face invidios și pe un pilot de formula 1 sau pe un luptător de K1. Se consumă litri buni de parfumuri, se epuizează și oferta aia aiurită cu mii de SMS-uri de pe telefonul mobil chiar dacă anterior din 2000 rămâneau nefolosite toate, se duc și bănuții mult mai repede pentru că e nevoie ba de un suc, ba de o prăjitură sau de vreo masă romantică pe undeva.

Citește mai mult

Slujire cu cântec (II)

de

Ieri doar am zgâriat puţin pe coaja problemei, astăzi cred că nu voi reuşi mai mult decât o nouă zgârietură, dar măcar să-mi pun întrebări îmi permit, dacă voi afla şi răspunsuri vom vedea.

Slujirea în conceptul larg, popular este egală cu implicarea în activităţile bisericii deşi nu e corect denumită cred eu. Însă toţi care fac ceva pe la biserică sau pentru aceasta pretind că slujesc. Dacă am privi în alte religii vom vedea că slujirea are de a face doar cu slujbele religioase oficiate de un „şcolit” în domeniu. La noi la pocăiţi, probabil pe baza versetului din FA 6:2 Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. Oamenii numesc slujire cam tot ce se face în cadrul programelor sau extra programelor bisericii.

În mod normal, la o funcţionare corectă a trupului pe principiul trupului, fiecare ar trebui să-şi aducă aportul prin puţina sa implicare. În asemenea situaţie, puţine ar fi cazurile in care unii ar trebui „să pice în nas” de la osteneală cum există cazuri acum. Dacă am funcţiona pe principiile lăsate de Dumnezeu, ecuaţia deja ar avea rezolvare. Din păcate nu este aşa, din păcate „slujitori” sunt tot mai puţini şi tot mai puţin pregătiţi şi chemaţi la asta.

Citește mai mult