Slujire cu cântec (I)

de

De ceva vreme mă preocupă intens gânduri legate de slujirea în biserică. Unele sunt de la mine pentru că mă confrunt cu anumite aspecte, altele sunt de la clienţii care vin la consiliere, iar despre unele am auzit doar sau le intuiesc.  Per ansamblu este vorba despre slujirea în biserică pe care o facem unii din noi bărbaţii şi despre situaţia pe care o lăsăm acasă când plecăm în slujire. E vorba şi de relaţia de zi cu zi cu soţia dar şi de frustrarea pe care o generăm uneori când plecăm deşi ea ar dori să nu plecăm.

Angajarea în slujire este o decizie majoră în viaţa omului şi de multe ori ea se produce doar cu vremea nu printr-o analiză serioasă. Unii au apucat să citească psalmi prin biserică  de copii şi  tot s-au dus… fără a exista un moment al analizei şi dedicării în slujire în mod deplin conştient. Între timp s-au căsătorit însă pentru că erau pe linia asta i-au dat înainte, că na, are onoare sora să ia un predicator de bărbat. Nu toate femeile îşi doresc însă ca soţul lor să slujească sau să predice, unele ştiu asta dinainte de nuntă, altora nu le convine după aceea. Slujirea înseamnă timp mai puţin acasă cu nevasta şi copiii şi nu toate soţiile sunt foarte indulgente la capitolul acesta.

Săptămâna trecută am vizitat un frate care îmi este drag tare dar care e spre sfârşitul alergării, deci şi  a slujirii şi am discutat despre slujire, despre oameni care slujesc şi despre dedicarea slujitorilor. Printre altele a spus ceva de genul: „Pe mine soţia nu m-a oprit niciodată să mă duc. Dacă a trebuit să plec la 2 noaptea am plecat fără să mă oprească.” Avea lacrimi în ochi când spunea asta şi se vedea recunoştinţa pe care o purta soţiei pentru asta. Mie mi-a dat de gândit şi de vreo săptămână o tot frământ să găsesc o poziţie corectă.

Citește mai mult

Uite dragostea, nu e dragostea

de

Ieri, pentru că trenul întârzia, ca de obicei, am scos căştile şi le-am înfipt în urechi şi căutam un loc cât de cât cald undeva. Am pornit un post de radio şi ascultam. Nu mi-a trebuit mult ca mintea mea să primească materiale de meditare. Rula o melodie de genul „Dragoste, n-ai unde să găseşti, n-ai unde să-ntâlneşti”. De celelalte melodii nu mă întrebaţi pentru că mintea mea deja alerga în viteză să facă conexiuni cu mii de alte cuvinte şi idei „depozitate” prin creierul meu.

Ciudat e că undeva, războiul major se dă între a fi dragoste şi a nu fi dragoste. A iubi şi a nu iubi. Deşi este foarte mult cântată, scrisă, declarată, dorită, evocată, chemată şi simulată, dragoste este tot mai puţină.  Mă refer la dragoste altruistă, sănătoasă. Şi când spun asta mă uit atent la mine să nu fiu unul din cei care are universul limitat şi să generalizez ceea ce simt eu.

Dragostea a fost şi este duşmanul comerţului, duşmanul companiilor mari, duşmanul păcatului, duşmanul egoismului, duşmanul războiului şi în definitiv duşmanul răului. Oamenii mari ai lumii au căutat de multă vreme şi caută şi acum să elimine dragostea dintre oameni şi pentru că nu au reuşit cu forţa acum încearcă folosind surogate cum ar fi libertatea robitoare şi sexul ca substituient al dragostei.

Citește mai mult

În limitele normale

de

Scriptura spune că toate îşi au vremea lor şi că toate lucrurile sunt bune la vremea lor. Asta e valabil şi la capitolul excitaţie din viaţă. Indiferent care sunt zonele sau capitolele excitate, indiferent de cât de plăcută este excitarea şi rămânerea în acea stare, indiferent de ce vor alţii cu viaţa noastră noi trebuie să ştim că fiecare stare sau lucru îşi are vremea sa. Asta înseamnă că mă opresc chiar dacă televizorul vrea să-mi excite simţurile din punct de vedere sexual. Îmi dau seama că asta nu duce la bine, rămânerea sub influenţa excitanţilor sexuali va face viaţa grea oamenilor pentru că stimulii acţionează aproape permanent: tv, muzică, filme, reclame, energizante, comportament colegi etc iar excitarea respectivă nu poate fi concretizată sau finalizată în mod corect asta ducând fie la frustrare, tone de frustrare, fie la aventuri, diminuarea valorilor si regulilor, limbaj vulgar etc.

Cu alte cuvinte excitarea e bună doar la locul şi timpul potrivit şi rămânerea permanentă în excitare este dăunătoare şi obositoare şi poate da: oboseală, stres, boli endocrine, dependenţe şi chiar boli mintale ca să nu mai spunem de cazurile în care oamenii mor sub influenţa excitanţilor, fie ei băuturi energizante sau în cazuri extreme droguri. Noi oamenii nu am fost construiţi să fim în sarcină non-stop. Avem limite şi orice împingere a limitelor fizice se face progresiv, prin exerciţiu şi muncă nu prin forţarea organismului sau prin amăgirea lui.

Citește mai mult

O excitaţie dureroasă şi dăunătoare

de

Continuăm discuţia de ieri în care am enumerat câţiva din excitanţii din viaţa noastră şi voi încerca să privesc asupra altora, de care nu am amintit ieri, dar mai ales asupra efectelor şi posibilelor soluţii la o astfel de problemă. Spun problemă pentru că peste o anumită limită, deşi plăcută, excitaţia este dureroasă, stresantă şi dăunătoare.

Mai vreau să vorbesc acum despre excitantul numit socializare online. Este un excitant artificial bazat pe un gust real în cantitate mică, dar puternic amplificat de „potenţiatori”. Socializarea online ţine oamenii excitaţi în permanenţă, oameni care pun totul pe facebook sau urmăresc „feedul” mereu să vadă ce este nou sau câte „like-uri” au primit. Excitantul acesta e foarte puternic şi crează dependenţă cam pe aceeaşi matrice ca jocurile de noroc, care sunt unele din cele mai dificile de vindecat dintre dependenţe. Recompensele mici şi neaşteptate (cu like-uri) îi face pe oameni să revină mereu şi mereu. Ei vor simţi o stare de bine dar şi o oboseală ciudată şi se vor plânge de lipsa timpului şi de plictisul vieţii şi socializării reale, în societate sau la biserică.

Acum, un capitol neapărat de abordat pentru mine este excitarea şi biserica. Poate vi se pare o asociere ciudată sau nepotrivită dar vă rog să citiţi de ce le-am asociat.

Citește mai mult

O viaţă excitată

de

La început nu a fost aşa… şi când spun asta nu devin nostalgic, nici nu trăiesc în trecut ci doar aleg un punct de comparare. Viaţa avea un curs sănătos cu alimente sănătoase, cu sentimente sănătoase (sau mai sănătoase ca acum) cu priviri mai curate şi cu inimă mai curată. E clar că păcatul avea să întineze tot mai mult din rasa asta umană şi efectele sale să fie tot mai greu de descâlcit.

În ultima perioadă excitaţia este o stare aproape permanentă. Ca definiţie excitaţia este provocarea (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) sau punerea în acţiune a unui organ sau celule sau provocarea unei senzaţii sau stârnirea unui sentiment. Deci excitaţia e provocarea, acţionare dacă vreţi. E adevărat că oamenii cunosc cel mai practic şi la îndemână excitaţia sexuală, pentru că sub această denumire e cunoscută starea de pregătire a corpului şi minţii înainte de sex, însă excitarea în viaţa noastră nu are doar această componentă. Deci când vorbesc despre excitare nu mp refer doar la sex ci şi la alte capitole.

Astăzi se consumă cantităţi uriaşe de excitanţi, fie că sunt gusturi, imagini, sunete, atingeri, fie că sunt interni sau externi, fie că sunt mentali sau fizici omenii consumă cantităţi uriaşe de excitanţi. Iată câteva situaţii:

Băuturile energizante. Ele nu se bazează pe aducerea de energie în corp, ci pe păcăl

Citește mai mult

Cumpărăturile din alt unghi

de

Am scris zilele trecute despre efectele consumismului în viaţa oamenilor. Scrierile mele nu au făcut decât să dezvelească foarte puţin despre acest fenomen, suficient însă pentru a porni alarma, zic eu. Nu contează religia se pare şi nici cantitatea de bani deţinută şi cheltuită, regula este să cheltuim tot ce câştigăm dar şi peste ceea ce deţinem deja. E clar că e un mod tare păgubos şi robitor de a administra banii acesta şi mai ales, obiceiul de a tot face credite unde robia este garantată. E cumva ilogic să mănânci acum cartofii pe care îi vei planta peste 7 ani. Nici un ţăran sănătos la cap nu ar răspunde unei astfel de solicitări. E adevărat că există şi cazuri disperate în care oamenii se împrumută pentru a nu muri sau pentru accidente care au avut loc, dar acestea sunt excepţii.

Probleme majoră aici este condiţionarea pe care am acceptat-o din partea sistemului şi această condiţionare nu poate fi eliminată uşor, ci printr-o educare sănătoasă, cu principii bune. În acest moment toată societatea se bazează pe consum şi dacă vrei o alternativă nu găseşti una omenească, chiar dacă par bune la început ele tot acolo duc. Singura alternativă corectă, eficientă şi fără ascunzişuri la această problema e schimbarea mentalităţii faţă de bani prin raportarea la Dumnezeu şi prin ajutorul lui Dumnezeu.

Citește mai mult

Prizonieri în magazin

de

Spuneam ieri în meditarea despre – fericirea de a cumpăra – că doar am zgâriat coaja problemei şi încerc azi, nu să lămuresc problema, ci să mai arunc puţină lumină asupra problemei, pentru a scoate în evidenţă că acolo, acoperit bine, se află o reală problemă a noastră care trăim în postmodernism. Acolo, ascunsă bine, se află o condiţionare socială, care ne-a fost  şi ne este „inoculată” prin diverse mijloace specifice condiţionării.

În timpul prezent mersul la magazine fericeşte pe mulţi. Şi pe cei care au bani mulţi, şi pe cei care au bani puţini. Când intri în magazine în care totul îţi este la dispoziţie, poţi atinge orice, poţi privi orice produs şi chiar îl poţi proba în linişte, când muzica din difuzoare e plăcută pentru urechi, când personalul este foarte amabil cu tine, când este marfă multă ca să ai de unde alege, când magazinul e imens şi are produse din toate domeniile, când vezi că în căruciorul tău se adună multe şi tu îl împingi spre alte şi alte produse, când ambalajele sunt foarte bine realizate şi mai ales când pe produse mai scrie „2 în 1” sau „promoţie” sau „reduceri” sau „lichidare de stoc”, şi când mai ai şi bani suficienţi să plăteşti toate cumpărăturile pe care apoi le împingi cu căruciorul spre maşina ta aflată în imensa parcare a magazinului, nu ai cum să nu fii fericit, creierul tău va ordona secreţia de dopamină pentru că atmosfera întruneşte toate condiţiile programate pentru fericire şi bună dispoziţie.

Poate unii din voi ştiţi de experimentul lui Pavlov cu câinele. Acel câine saliva de fiecare dată când venea ora mesei. Ceea ce a descoperit Pavlov avea să devină mai târziu material foarte util pentru cei care se ocupă de marketing. Mulţi au profitat de procesele condiţionale descoperite de el , pentru a produce reflexe condiţionate. Cu alte cuvinte, dacă descoperim ce le face plăcere oamenilor îi stimulăm acolo de fiecare dată când cumpără pentru a trăi o stare de fericire şi deci pentru a reveni în magazin.

Citește mai mult