Fii diferit – Fii mulţumit

de

Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. 1 Timotei 6:6

Probabil una din cele mai mari capcane ale omului modern este nemulţumirea. Suntem stârniţi mereu şi mereu să nu mai fim mulţumiţi cu ce avem. Cei mai mulţi oameni sunt nemulţumiţi din fire, ce astăzi îi satisface, nu mai este de ajuns mâine. Pe acest amănunt se bazează şi o parte din succesul comerţului actual. Omul nemulţumit va cheltui mai mult şi mai mult pentru a îşi vedea inima satisfăcută. Aşa se face că mulţi dintre noi nu avem strictul necesar ci mult mai mult. Aşa se face că mulţi dintre noi am vrea să fim în top când e vorba de posesiuni şi confort. Nu ne mai mulţumeşte decentul şi ca să nu pară ciudat ridicăm standardele.

Nivelul de trai e una din pretenţiile moderne care măsoară gradul de mulţumire al oamenilor. Dorinţa inevitabilă este spre a creşte nivelul de trai spre condiţii mai bune, mai confortabile, mâncare mai bună, bunuri mai moderne, performanţe mai înalte şi ne amăgim raportându-ne la „nivelul de trai” şi nu la Scriptură care spune „Dacă avem, deci, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.” Dorim neapărat să ne raportăm la un stil de viaţă înalt şi nu la unul smerit şi asta ne duce foarte foarte uşor spre robire, nemulţumire permanentă, stres şi îndepărtează foarte mult probabilitatea de a ne putea bucura vreodată de lucrul mâinilor noastre şi de ceea ce Dumnezeu ne-a dat.

Citește mai mult

Fii diferit – Acţionează

de

Ioana e una din tinerele care a avut nevoie de consiliere. Problemele sale păreau că sufocă viaţa şi nimic din jurul ei nu mai poate fi redresat. Acneea îi dădea mari bătăi de cap. Cu băieţii nu era în stare să lege relaţii, loc de muncă nici nu visa la cât era de emotivă. A făcut rost de ultimele puteri şi de ultima fărâmitură de curaj şi a scris un email în care a solicitat ajutorul. Mesajul ei începea aşa „Pentru mine viaţa  nu are nimic bun. Sunt condamnată la eşec, nu reuşesc să-mi împlinesc nici o dorinţă cu toate că nu doresc lucruri senzaţionale. Vreau doar să trăiesc normal dar Dumnezeu mi se opune…”  Mesajul ei era mai lung şi îl putem pune lejer în categoria „cântecelor de lebădă”. Ioana abandonase viaţa, era într-o formă de suicid, dar nu al trupului ci al voinţei, al speranţei, al credinţei.

Acest caz nu este singular deloc, din păcate, mulţi oameni abandonează visele, abandonează viaţa, abandonează idealurile şi dorinţele din cauza eşecurilor repetate, a educării proaste primite sau din cauză că cei din jur le-au tăiat aripile. Mulţi tineri în zilele noastre nu mai trăiesc ei ci lasă sistemul să trăiască în ei. Nu au curajul să fie diferiţi ca să nu se facă de râs. Se conformează stilului de viaţă actual şi fac ceea ce face toată lumea, negăsind nici o satisfacţie în acţiunile lor. Mai mult, mulţi soţi şi multe soţii ajung în punctul de a nu mai face nimic, ajung să trăiască un divorţ emoţional, sentimental, spiritual şi trăiesc o viaţă de chin în căsnicie din cauză că nu mai au puterea sau voinţa să se apuce de reparat relaţia.

Citește mai mult

Fii diferit – Crede

de

 „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” Romani 4:3

Un aspect important al vremurilor sfârşitului este identificat de Scriptură ca fiind lipsa de credinţă. De altfel una din întrebările care frământa mintea oamenilor încă din vremea în care Domnul Isus era pe pământ era: „Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” Mai mult, îl citim pe Pavel în epistolele sale avertizând că oamenii vor fi necredincioşi în zilele din urmă. Credinţa era ameninţată şi este ameninţată cu dispariţia. Oamenii consideră credinţa ceva primitiv, înapoiat, nevrednic pentru omul secolului 21. Apar tot mai des oameni care vorbesc cu aroganţă despre Dumnezeu, despre credinţă şi despre credincioşi. Oameni care nu se sfiesc să batjocorească Numele lui Dumnezeu şi cel puţin pe moment, pare că Dumnezeu nu le face nimic pentru a demonstra contrariul.

Ei bine, într-o asemenea societate, într-un asemenea timp, suntem chemaţi să fim diferiţi şi să credem. La fel cum Avraam a fost chemat să creadă într-un timp în care nici nu se auzise de credinţă poate, la fel cum Noe a crezut într-o vreme a desfrâului şi a păcatului imens, la fel cum mama lui Moise a crezut când poruncile omeneşti erau potrivnice. Este nevoie de oameni care să fie diferiţi, care să fie credincioşi. Este nevoie de oameni care să „nădăjduiască împotriva oricărei nădejdi”,  e nevoie de oameni care să creadă pe Dumnezeu total şi fără să se îndoiască. Făcând aşa vom fi diferiţi, diferiţi nu datorită nouă şi realizărilor noastre ci datorită Aceluia care va face lucrarea prin noi. Diferiţi nu ca să ne mândrim, ca să demonstrăm ceva, diferiţi ca să vedem pe Dumnezeu şi lucrarea Sa.

Citește mai mult

Fii diferit – Încurajează

de

 „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă.” 2 Cronici 32:7

Timpurile pe care le trăim sunt din păcate încărcate de prezenţa păcatului, a răului, a veştilor rele,  de nesiguranţă, de instabilitate şi oamenii sunt afectaţi de toate aceste stări. Stresul zilnic este mare şi viaţa creştină implică un anumit grad de stres. Nu e de mirare că uneori creştinii păcătuiesc în asemenea condiţii. Sunt momente în care suntem epuizaţi, momente în care suntem biruiţi, momente în care am falimentat şi în acele momente contează foarte mult atitudinea şi vorbele celor din jur.

Câteva întrebări de verificare: Ce spui unui om care tocmai a comis un păcat? Dar unui om care îţi spune că el nu mai poate să mai trăiască sfânt? Dar unui om care e supărat sau mânios pe Dumnezeu? Dar unui bărbat sau unei femei care au curvit?

De regulă prima tendinţă, naturală de altfel, este dezaprobarea, critica, îndepărtarea. În momentul în care auzim de astfel de fapte, chiar apare o stare de bucurie că nu am fost noi cei căzuţi sau că avem ce spune altora. În realitate nu prea este loc în asemenea cazuri de egoisme şi mici răutăţi copilăreşti. Care este atitudinea corectă faţă de un om căzut în păcat? Ce putem face? Sau ce trebuie să facem? Putem să facem ceva mai bine şi mai bun decât fac ceilalţi?

Citește mai mult

Astăzi este ziua ta

de

Ştiai că astăzi este ziua ta? Da, astăzi, mâine nu mai ai siguranţa că îţi aparţine. Mâine poate fi a altora, pe ieri cu siguranţă nu îl poţi întoarce. Astăzi e ziua ta, ziua în care poţi să decizi cum trăieşti, ziua în care poţi face bine sau rău, în care te poţi bucura sau întrista, ziua în care poţi să lucrezi sau să dormi, ziua în care poţi sta îmbufnat sau să te împaci, ziua în care te poţi apropia sau depărta de Dumnezeu.

Ce vei face astăzi dacă tot e ziua ta? Ce vei alege să fii astăzi? E atât de scurtă viaţa, mult prea scurtă ca să ne permitem să urâm, să criticăm, să păcătuim, să atacăm, să lenevim. Astăzi e pentru altceva. Astăzi este pentru iubire, afecţiune, dragoste, milă, iertare, împlinire, prospeţime, muncă. Astăzi e acel „într-o zi” sau „odată” pe care tu îl planifici să îl petreci cu copiii tăi, cu soţul sau soţia, cu părinţii, cu cei dragi. Astăzi e timpul să faci lucrurile bune pe care le tot amâni de ceva vreme. Azi e timpul să citeşti câteva pagini dintr-o carte, să asculţi o melodie frumoasă, să citeşti o poezie.

Citește mai mult

Cuvântul Scripturii sau cuvântul oamenilor

de

Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!” Fapte 12:22

Viaţa noastră de credinţă este una foarte complexă şi aşa cum spunea Romulus ieri,  e nevoie de o bună sau foarte bună cunoaştere a Cuvântului lui Dumnezeu pentru a putea deosebi Glasul Domnului de glasul omului. Mai mult, cred că proorociile vor rămâne un teren sensibil în care se pot produce derapaje foarte uşor. Cele mai multe dintre ele din dorinţa firească a unora, de a poza cu o astfel de diplomă în mână. Totuşi, indiferent de omul care prooroceşte unitatea de măsură, etalonul, este acelaşi, Cuvântul lui Dumnezeu.

Scriam ieri câteva lucruri importante în evaluarea unui mesaj cu pretenţii de „mesaj de la Domnul” şi am meditat şi am frământat ieri în mintea mea aspectul acesta. La biserica în care slujesc întâlnesc un fenomen interesant care până mai ieri se numea „Fenomenul OTV” varianta pocăită. Adică, acolo dimineaţa se difuza un mesaj creştin în cadrul unei emisiuni dacă nu mă înşel, şi veneau oamenii la biserică fascinaţi efectiv de predicatorii respectivi. Cuvântul era şi el important, dar omul acela… era „super-tare”. Un alt fenomen observat chiar în viaţa mea este cel al norodului despre care vorbeşte Scriptura în versetul citat la început. Când vine un predicator „de mare calibru” noi oamenii ne topim de tot. Nu îi invidiez pe aceşti oameni dar m-am surprins pe mine că de foarte multe ori când am ascultat „coloşi” am admirat mai mult omul, flerul, stilul, modul de a vorbi, fluenţa, curajul, verticalitatea etc, etc şi am plecat acasă fascinat şi repetând într-una, „Ăsta da predicator, de unul din ăsta avem nevoie!”

Citește mai mult

Mesaj de la Dumnezeu sau de la om?

de

„… Ei vă leagănă în închipuiri zădarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. Ieremia 23:16

Unul din cele mai frecvente aspecte din ultima perioadă foarte vizibile la şedinţele de consiliere este cel al oamenilor care vin debusolaţi din cauza vorbelor care li s-au adresat de oameni care pretind a vorbi „de la Dumnezeu” sau „în Numele lui Dumnezeu”. De aceea astăzi scriu despre asta, încercând să atrag atenţia asupra unui fenomen foarte vizibil şi foarte la modă şi anume tentaţia de a atribui lui Dumnezeu mesaje „neDumnezeieşti” şi respectiv tentaţia de a asculta de mesaje „neDumnezeieşti”

Oana şi Marius formează un cuplu frumos într-o biserică din diaspora, i-am întâlnit şi în România odată şi erau tipul de oameni foarte iubăreţi şi energici, proaspeţi şi tonici tot timpul zilei şi foarte atenţi cu viaţa lor ca să fie plăcuţi lui Dumnezeu. Problema  cu care au venit la consiliere era teama iscată în urma unei aşa-zise proorocii a cuiva din biserica lor care zicea cam aşa: „Familia voastră va trece prin mari încercări. Dumnezeu va pedepsi greşelile voastre folosindu-se de cineva drag. Inima vă va fi străpunsă de durere dar trebuie să rămâneţi tari si să vă iertaţi unul pe altul pentru infidelitate…” Oana mai cu seamă e foarte afectată, vorbele acestea o chinuie zi şi noapte şi e foarte stresată să-şi păzească mai bine relaţia şi soţul. Au început şi anumite discuţii mai dure între ei din cauza acestei tensiuni ceea ce până acum nu se întâmplase în 7 ani de căsătorie.

Citește mai mult